Câteva maxime culese din opera lui Jean-Jacques Rousseau:

În „Contractul social” („Du Contrat social ou Principes du droit politique”, 1762), eseu politic şi sinteză a ideilor sociale ale autorului, Jean-Jacques Rousseau exprimă poziţia teoretică cea mai avansată în epoca sa, preluând constructiv ideile întrevăzute de Monstesquieu, Hobbes sau Locke. Ideea fundamentală a „Contractului social” este că sursa legitimităţii sociale şi politice este voinţa generală, a poporului, idee revoluţionară, care avea să stea la baza democraţiei moderne. Aşadar, membrii unei colectivităţi angajează un contract social, în care interesele particulare trebuie armonizate cu interesul general. Individul trebuie să renunţe la libertatea absolută, fără limite, pentru a se supune REGULILOR(legilor-sic!) comunităţii. Totodată, comunitatea este cea care trebuie să-i apere şi să-i garanteze drepturile. Nu mai e necesar probabil să spunem că Robespierre şi Saint-Just au văzut în „Contractul social” un îndreptar esenţial pentru ideile proclamate de Revoluţie.

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.”

„A trăi nu înseamnă a respira, ci a acţiona.”

„Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanţuri.”

„Aş fi vrut să mă nasc într-o ţară în care nimeni nu este mai presus de lege.”

„Aş fi vrut să mă nasc într-o ţară în care suveranul şi poporul sunt unul şi acelaşi lucru.”

„A renunţa la libertate înseamnă a renunţa la calitatea de om.”

„Există două principii anterioare raţiunii: unul, care ne face să fim puternic interesaţi de bunăstarea şi conservarea noastră (iubirea de sine) şi altul care ne inspiră o repulsie naturală în faţa pieirii sau suferinţei oricărei fiinţe simţitoare şi, în primul rând, a semenilor noştri (mila).”

„Omul care a trăit mai mult nu e cel care a numărat cei mai mulţi ani, ci cel care a simţit mai mult viaţa. ”

„Deplina fericire constă în a face pe alţii fericiţi. ”

„Oraşele sunt abisul speciei umane.”

„Femeile nu sunt făcute pentru a fugi; când fug înseamnă că vor să fie ajunse.”

„Când i se ia omului orice libertate a voinţei, faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.”

„Dacă raţiunea îl formează pe om, sentimentul e însă acela care îl conduce. ”

„Omul care nu cunoaşte durerea, nu cunoaşte nici înduioşarea omeniei, nici gingăşia compătimirii. ”

„Fericirea omului, aici pe pământ, nu-i decât o stare negativă, întrucât trebuie s-o măsurăm prin cantitatea mai mică de rele pe care le suferă.” „Pentru a căuta o fericire imaginară, ne pricinuim mii de rele adevărate.”

„Pentru a fi ascultat, transpune-te în locul celor cărora te adresezi. ”

„Dacă există în lume un rang de natură să-i facă iluştri pe cei care-l deţin, acela este fără îndoială rangul pe care îl dau talentele şi virtutea.”

„Consolările indiscrete nu fac decât să sporească durerile mari.”

Advertisements

A fi om înseamna putin…

Fa binele si-l îngroapa sub piatra, iar binele îsi va face limba din piatra aceea si va vesti lumii.

Daca esti în temnita pentru dreptate, toate stelele vor straluci deasupra închisorii tale si vor lucra pentru libertatea ta.

Daca esti la spânzuratoare pentru dreptate, toate cerurile se vor amesteca între ele si vor lucra la prefacerea mortii tale în viata.

Fii om – este putin spus.

Fiti dumnezei, zice Sfânta Scriptura.

Fii om – este un tel simplu.

Fiti dumnezei, acesta este telul cel mai mare.

Daca veti flamânzi, nici un tel nu va va satura, în afara de cel mare.

Cei ce va soptesc la ureche sa fiti oameni, de fapt va soptesc sa fiti ceea ce este prea putin diferit de ceea ce sunteti.

Iar Dumnezeu, prin credinta din voi, va sopteste taina cea mai înalta si cea mai draga: fiti dumnezei!

Si ceva mai mult si mai înalt decât aceasta nici nu se poate spune. Dincolo de aceasta cuvintele se pierd, iar tacerea devine vorbitoare.

(extrase din Invataturi despre Bine si Rau – Sf. Nicolae Velimirovici)


Fiinta umana versus persoana artificiala.


Cunoaste-te pe tine insuti sau cunoaste-ti fratele geaman?


Codul Numeric Personal ne confera statul de actionar al ROMANIEI. Sa ne cerem dreptul.

 

Se acceseaza   http://www.depozitarulcentral.ro/home/index.aspx   si te informeaza.

Eliberarea extrasului de cont pentru persoane fizice

Extrasul de cont pentru persoane fizice se elibereaza la cererea titularului de cont pe baza urmatoarelor documente:

  • cerere de eliberare a extrasului de cont;
  • copia actului de identitate al titularului de cont;
  • dovada achitarii tarifului aferent operatiunii de eliberare a extrasului de cont pentru persoane fizice.(5 lei)

 

Solicitarile de eliberare a extrasului de cont pot fi transmise Depozitarului Central si prin intermediul Postei cu scrisoare recomandata (cu confirmare de primire) transmisa la sediul Depozitarului Central din str. Fagaras nr. 25, sector 1, Bucuresti, cod postal 010897.

Societatile emitente pentru care Depozitarul Central a generat coduri confidentiale sunt urmatoarele:

  • SIF Banat Crisana ;
  • SIF Moldova;
  • SIF Transilvania;
  • SIF Muntenia;
  • SIF Oltenia;

 

Mura-n gura!


Cum a devenit Romania-ROMANIA? uite asa.

1. Notiuni generale despre societatile de investitii financiare (SIF)
Societate de investitii financiare = SIF, au aparut prin transformarea FPP-urilor si reprezinta un caz particular al societatilor de investitii.
2. Exemple societati de investitii financiare
Indicele Societati de Investitii Financiare (BET-FI) reflecta tendinta de ansamblu a preturilor fondurilor de investitii tranzactionate in cadrul BVB (Bursa de Valori Bucuresti). Indicele este compus din cinci companii:
– SIF1- Banat-Crisana;
– SIF2- Moldova;
– SIF3- Transilvania;
– SIF4- Muntenia;
– SIF5- Oltenia
Societati de Investitii Financiare 1 – Banat-Crisana S.A. (SIF Banat-Crisana) este persoana juridica româna, constituita ca societate pe actiuni în noiembrie 1996.
SIF Banat – Crisana este o societate de investitii de tip închis care se autoadministreaza, încadrata în categoria Alte Organisme de Plasament Colectiv (AOPC) cu o politica de investitii diversificata.
Investitiile efectuate, modalitatea de calcul a activului net, regulile de evaluare a activelor si obligatiile de transparenta si raportare respecta dispozitiile legale în vigoare si reglementarile emise de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), organismul de reglementare si supraveghere a pietei de capital din România.
La 30 iunie 2007, valoarea activului net al SIF Banat-Crisana a atins 1.748,38 milioane lei (aprox. 558 milioane euro). Capitalizarea bursiera la 30 iunie 2007 a fost de 2.095,83 milioane lei (aprox. 669 milioane euro).
Societatea are sediul central în Arad si dispune de o retea de 10 sucursale înfiintate în orasele: Alba-Iulia, Baia Mare, Bistrita, Bucuresti, Cluj-Napoca, Deva, Oradea, Satu-Mare, Timisoara si Zalau.
Actiunile SIF Banat – Crisana, simbol SIF1, sunt listate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti. Societatea are emise un numar de 548.849.268 actiuni ordinare cu o valoare nominala de 0,1000 lei.
Istoric
1992: Înfiintarea Fondului Proprietatii Private I Banat-Crisana, precusorul SIF Banat-Crisana
In baza legii privind privatizarea societatilor comerciale, s-au infiintat cinci Fonduri ale Proprietatii Private, carora li s-a distribuit 30% din capitalul social al societatilor comerciale romanesti. S-a constituit astfel, la Arad, Fondul Proprietatii Private I Banat-Crisana (FPP I). Unul dintre obiectivele principale urmarite de FPP I a fost restructurarea si administrarea în conditii de performanta a portofoliului alocat, constituit initial din participatii la peste 1500 de emitenti. Localizarea majoritatii companiilor din portofoliu în judetele din vestul si nord-vestul tarii a oferit specialistilor FPP I posibilitatea cunoasterii in profunzime a mediului de afaceri din aceste zone.
1993 – 1995: Privatizarea MEBO (Management and Employees Buy Out) derulata in aceasta perioada de FPP I s-a concretizat prin transferul proprietatii asupra actiunilor detinute de fond la 273 societati comerciale, catre asociatiile constituite de conducatorii si salariatii acestora. Aceasta actiune s-a efectuat prin cesiunea de actiuni detinute de FPP I, contra certificate de proprietate (titluri de proprietate emise in conditiile legii). A fost transferata de FPP I o cota de capital social totalizând 130,3 miliarde lei (ROL).
1995: Programul de oferta publica zonala a FPP-urilor
FPP I a derulat alaturi de celelalte fonduri ale proprietatii private un program de oferta publica secundara de vanzare de actiuni, denumit Oferta publica zonala a FPP-urilor, fiind urmarita o reala accelerare a privatizarii, bazata pe transparenta maxima si o participare accesibila si nerestrictiva a populatiei la procesul de privatizare. Programul promovat de FPP I a cuprins 38 de societati comerciale din portofoliu, 8 dintre acestea facand ulterior parte din lotul primelor 11 companii listate la Bursa de Valori Bucuresti. Vanzarea actiunilor in cadrul ofertei publice s-a facut prin intermediul certificatelor de proprietate detinute de populatie, fiind subscrisa o cota de capital detinuta de FPP I în valoare de 179 miliarde lei (ROL).
Programul de Privatizare în Masa (PPM)


Sistemul inmatriculeaza calugari; adica le da numar.

Citesc, şi nu mă dumiresc: oare ce văd e adevărat? Da, într-adevăr, ochii nu mint, slovele negre spun adevărul: „Legitimaţie de călugăr”, titlul sinistru al articolului în care jurnalul „Naţional” din 21 ianuarie, 2003, ne dezvăluie perspectivele unei „integrări”. E vorba de un ordin al Sinodului BOR, prin care toţi călugării ce trăiesc pe teritoriul Episcopiei Romanului trebuie să fie dotaţi cu respectivele legitimaţii (cu serie, ştampilă, semnătură, poză) pentru a se preveni travestirea în ţinută monahală a unor eventuali infractori. Articolul mai precizează că monahii aflaţi fără legitimaţie vor fi „aspru sancţionaţi” (nu ni se spune cum şi de către cine).

Ne întrebăm firesc: Cum e posibil aşa ceva? Oare de unde vin aceste „reforme”? Din primele veacuri ale monahismului, Antonie, Pahomie, Teodosie şi Sava, întîi stătători ai călugărilor, lăsatu-ne-au nouă aşa porunci? În tradiţia monahismului răsăritean (scrisă şi orală) n-avem niciunde mărturii de monahi îngrădiţi prin niscaiva mireneşti înscrieri cu hotărîri bisericeşti.

Noi, monahii, sîntem urmaşi ai „elitei” ortodoxiei. Cine era cîndva această elită? Toţi cei ce au murit pentru Hristos: cuvioşi din pustietăţi – sihaştri, stîlpnici, nebuni pentru Hristos – de prin părţile Egiptului, Siriei, Impărăţiei Bizantine. Care dintre ei avut-au brevete de pustnici, permis de mucenic, legitimaţie de apostol ori autorizaţie de prooroc? Sau trebuie să înţelegem că pe atunci nu erau impostori, ori poate cuvioşii de demult aveau cine ştie ce metode secrete de „anihilare” a păcătosului răufăcător?

Chiar dacă oficialităţile argumentează decizia luată printr-un pretext „ortodox”, identificarea „falşilor călugări”, noi nu sîntem prea convinşi, bine ştiind că „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”. Oare de cîte ori în istorie, de dragul păcii în imperiu, călugării nu erau prigoniţi de autorităţile civile ori bisericeşti, atunci cînd credinţa era luptată de schisme şi erezii? Cîţi mai ştiu azi că pentru apărarea dreptei credinţe sfinţi mari ai monahismullui, precum Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Ioan Damaschin, Maxim Mărturisitorul şi mulţi alţii şi-au atras din partea confraţilor şi împăraţilor mînia, dispreţul şi-n cele din urmă exilul? De ce? Pentru că nu se înmatriculau cerinţelor vremii, cerinţe care parcă şi azi se prefigurează sumbru la orizont.

Revenind la obsesia „falşilor călugări”, care a generat apariţia „legitimaţiei de călugăr”, menţionăm că dacă noi, monahii, am fi ceea ce sîntem chemaţi să fim, oamenii ar deosebi lesne pe călugăr de infractor, fără legitimări, anchetări, etc., fapt ce ar exclude în chip firesc necesitatea legitimaţiei. Deci, dacă întîi noi, cei din mănăstiri, nu vom fi falşi, atunci nici „falşii” dinafară nu vor putea crea confuzii înăuntru. Căci ce prejudicii ne aduc aceşti „deghizaţi”? Pot ei să ne ia sărăcia, fecioria şi ascultarea, sfintele făgăduinţe ale călugăriei, virtuţi în care nimeni nu mai crede, de la vlădică pînă la opincă? Pot ei să afecteze mîntuirea vreunuia dintre noi? Iar dacă faptele lor ţin de resortul instanţelor civile, pentru ce îşi asumă Biserica aceste prerogative?

Aceia sînt din lume, lumea să se ocupe de ei. Nu forurile bisericeşti, care nu sînt îndrituite canonic cu asemenea responsabilităţi. Ori poate prin promulgarea unei astfel de hotărîri trebuie să înţelegem altceva: faptul că mai marii Bisericii, prin uzanţe lumeşti, dau naştere unei politici de urmărire-hărţuire a unor monahi socotiţi indezirabili. Noi ştim că Hristos a întemeiat Biserica nu ca pe o sabie a mîntuirii, ci ne-a lăsat-o ca mamă, ce-şi ocroteşte fiii prin legile dragostei, nu prin decrete şi circulare. Biserica nu este nici asociaţie, nici fundaţie, nici trust, nici companie, nici partid şi nici vreo altă formă de organizare lumească ce-şi recunoaşte membri prin buletine şi legitimaţii. Dacă apelăm la mijloace omeneşti de identificare a “răilor” ce ne supără, cine pe cine mai iartă “de şaptezeci de ori cîte şapte” atunci cînd e păgubit? Cum şi cine mai înţelege că Dumnezeu “Se slăveşte şi prin vasele de necinste”, şi că prin aceste vase Dumnezeu ne mai smereşte trufia de agonisitori şi magnaţi ce-şi uită de mîntuire? În definitiv, dacă Dumnezeu vrea, nu-i poate El “rezolva”? E neapărată nevoie de atitudini poliţieneşti-funcţionăreşti din partea stăpînirii bisericeşti?

Ori poate se teme Biserica de fiii săi monahi şi-i ţine sub “geană”? Noi credem că nu. Are Biserica deziderate gestapoviste în această lume? Nici asta n-o credem. Se vrea Biserica o poliţie a gîndirii? E peste putinţă. Căci, dacă ar fi aşa, n-ar mai lipsi mult pînă la body-guarzi şi trupe de pace în mănăstiri, pentru a instaura o nouă ordine monahală, aplicată experimental în “zone de interes”. Atunci cine de cine se teme şi de ce? Dacă nimeni nu se teme, deducem că nu e nevoie nici de smintitoarele legitimaţii. Pentru conformitate, să fi avut Hristos legitimaţie de Mîntuitor? A înmînat ori recomandat legitimaţii Apostolilor? Cum s-au legitimat la stejarul Mamvri cei Trei Îngeri găzduiţi de Avraam?

sursa: Monahul Inocent Mărturisitorul
din cartea “Feriţi-vă de vicleana pecetluire”

Comentariu: Inca o data se observa setea sistemului de a numerota tot ce este viu. Au inceput cu animalele, apoi au trecut la oameni si acum se i-au de cei sfinti. A inmatricula, inseamna a primi un NUMAR, iar din momentul acela sistemul te vede ca pe un numar, obiect, nu ca pe o fiinta avand nume. Fiind ca sistemul vrea sa evite tot ce este dumnezeiesc, prin urmare eschiveaza in a ne folosi numele de botez.  DIn moment ce accepti sa fi vazut ca un numar, avand legitimatie, consimti sa fi guvernat dupa legile (statuturile) acelui grup(societate), prin urmare accepti sa fi regulat.