Istoria banilor si evolutia schimbatorilor de bani.

Istoria banilor este o poveste fascinantă. Analizînd parcursul banilor de-a lungul timpului, modul în care au apărut, uzul şi abuzul lor de către cei care i-au creat, reprezintă cea mai potrivită metodă de a înţelege subtilităţile acestei invenţii pe care eu o consider cea mai importantă din istoria omenirii.

-de-a lungul istoriei, funcţia banilor ca instrument de evaluare şi schimb a fost realizată de: vite,grîne, scoici, pumnale şi săbii, bucăţi de metal (argint mai ales dar şi metale nepreţioase)

-3000-2000 î.C. (înainte de Cristos) apar primele activităţi bancare în Mesopotamia

-1792-1750 î.C. codul luiHammur abi în Babilon conţine legi ce reglementează activitaţile bancare

-monezile metalice (amestec natural de aur şi argint) sînt inventate de Lidieni în 640-630 î.C.

-de-a lungul istoriei, în funcţie de maşinaţiile celor care avea dreptul să producă bani, monedele vor fi bătute în aur, argint (în perioadele de stabilitate) sau aliaje şi metale comune acoperite cu argint sau aur în perioadele de inflaţie.

În acest fel variază puternic atît valoarea monedei cît şi a metalelor pretioase. Trebuie reţinut conceptul de variaţie (prin acţiunea mecanismelor pieţei sau prin influenţare voluntară) a valorii monetare sau a valorii bunurilor, concept ce reprezintă esenţa procedeelor de acumulare a averii.

După atacul galilor asupra Romei, cînd gîştele au salvat Capitoliul (unde se stocau rezervele de bani ale romanilor) s-a înalţat un templu zeiţei atenţiei-memoriei,Moneta, de unde vine  denumirea de monedă (mai tîrziu ea devine Juno Moneta, zeiţa protectoare a banilor)

-înainte şi după Cristos: romanii aduc la maturitate sistemul de taxare.

Ei statuează legătura indisolubilă între bani şi taxe şi banii ca mod de subjugare a teritoriilor cucerite sau a propriilor cetăteni (taxele se plătesc în moneda celui care cere taxă, iar acesta poate varia puterea monedei (scăderea ei = inflaţie). Deci trebuie să munceşti mai mult pentru a plăti aceleaşi taxe pentru că banii au o valoare mai mică datorită inflaţiei. Sună cunoscut, nu? Denumirea de bancă vine din italianul banca, ce provine din denumirea meselor schimbătorilor de bani (a se vedea pilda lui Isus care distruge mesele schimbătorilor de bani din templu).  Prima atestare a manipulării masei monetare de către cel care produce monedă apare în 360-336 cînd regele Filip al II-lea al Macedoniei bate o cantitate mare de monede pentru a-şi finanţa campania militară din Persia. In timpul celui de-al doilea razboi punic, pentru a plăti trupele romane se emite multa monedă şi apare prima inflaţie atestată documentar. De fiecare data cînd un împarat aruncă pe piaţă mai multă monedă decît e necesar pentru activităţile economice, (din raţiuni de razboi sau de îmbogăţire proprie) apare inflaţia; un exemplu relevant este Nero în timpul caruia a fost o lungă perioadp inflaţionistă. Aceste perioade de inflaţie sînt urmate de “stabilizări” în care împaraţii încearcă să tempereze efectele negative ale inflaţiei sau să reformeze sistemul monetar.

-305 d.C. împăratul roman Diocleţian introduce primul buget anual (vezi urmărirea cheltuielilor personale în Bazele finanţelor personale

-410 d.C după cucerirea Romei de către vizigoţi sistemul bancar este abandonat şi va reapare numai în timpul primelor cruciade  monezile încetează să fie folosite în Anglia, după invazia anglo-saxonă în 435d.C.

-806-821 primii bani de hîrtie apar în China în timpul împaratului Hien Tsung, datorită penuriei de cupru din care erau batute monedele.

Este cel mai bun exemplu că banii functionează ca unitate de măsura a valorii nu prin valoarea lor intrinsecă. De-a lungul istoriei banii au tendinţa de a sublima, la început fiind bătuţi din metale preţioase apoi din metale comune pentru a deveni bani de hîrtie şi în final banii electronici, fără suport material (prezenţi în conturi, cărţi de credit etc.) în economia viitorului, spre care ne îndreptăm. Astfel banii ajung la esenţă, adică devin o unitate de măsură a valorii. După cum aţi vazut de-a lungul istoriei chiar unitatea de măsură a valorii îşi schimbă … valoarea (proces denumit inflaţie)

-1032, China; prima atestare a producţiei de bani de către bănci particulare. Apare, bineînţeles, inflaţia, pentru că manipularea masei monetare reprezintă esenţa manipulării economice, prin care atît în trecut cît şi în prezent se produc crizele în timpul cărora are loc transferul de bogăţie în lume

-1086 apare the Doomsday Book, primul registru cadastral (de fapt registru de avere) în Anglia, ce prefigurează evidenţa centralizată a averii personale în scopul impunerii de taxe şi impozite (fiscul de azi). În viitor, prin sistemul de urmărire centralizată a populaţiei, nu numai evidenţa financiară a cetăţenilor va fi la îndemîna statului, ci şi datele personale (vezi cardul de identitate electronică ), evidenţa deplasării populaţiei (şi azi poţi localiza la nevoie orice persoana ce poartţ celular! -vezi noul sistem de urmărire al angajaţilor proaspăt lansat de marile reţele GSM din Romania), starea de sănătate, harta genetică personală (s-a terminat programul de cartografiere a genelor umane în 2002), preferinţele de consum
(extrase din listingul cheltuielilor ce apar pe cărţile de debit/credit) într-o mare bază de date.

-1095-1270, cruciadele au stimulat reapariţia sistemului bancar. Iarăsşi apare legătura dintre bani şi război, războiul fiind unul din mecanismele cele mai facile de îmbogăţire a sistemului bancar, care împrumută bani conducătorilor/statului.

 

-1156 primul atestat documentar al schimbului între doua monede cînd doi fraţi împrumută 115 lire genoveze şi promit rambursarea datoriei în Constantinopole cu 460 bezanţi. Adică prima operaţiune de forex

 

-1403: tradiţia creştină condamnă împrumutul banilor cu camătă (vezi alungarea schimbătorilor de bani de către Cristos în templu). Schimbarea acestei dogme creştine are loc Italia, unde avocatul şi teologul Lorenzo di Antonio Ridolfi cîştigă un caz şi determină legalizarea împrumutului cu dobîndă către guvernul Florenţei. Este începutul dominaţiei băncilor asupra statului. Secolele XV-XVII – marile descoperiri geografice necesită împrumuturi majore. Băncile se dezvoltă, bancherii se îmbogăţesc.

 

-1526 polonezul Nicolaus Copernicus, cunoscut mai ales ca astronom, are o altă sclipire de geniu. Este primul care îşi dă seama că numarul de monede în circulaţie, nu cantitatea de aur din monede determină fenomenul inflaţionist. Această lecţie a fost învaţată de cei care manipulează valoarea monedei în scopul de a produce crize.

 

-sec XVII: datorită comerţului şi coloniilor, Olanda devine o mare putere economică. Împrumuturile şi cămătăria sînt în vogă, speculaţia financiară este aproape normă, ducînd, prin manipulare financiară, la transfer de bogaţie (vezi criza lalelelor care a falimentat o mare parte
din populaţia olandeză)

 

-1553 prima firmă pe acţiuni (The Russian company) este înfiinţată în Anglia

 

-1565 este înfiinţată The Royal Exchange (bursa regală) cu rol bancar şi de schimb monetar (foreign exchange, viitorul forex)

 

-1609 s-a înfiinţat Bank of Amsterdam, bancă publică cu servicii controlate şi de calitate superioară, care a servit drept model la înfiinţarea Băncii Angliei. De-a lungul istoriei, nu numai producerea de monedă era un mod de a controla avuţia, ci şi controlul ratei dobînzilor. Acest drept apartinea regilor, care prin decrete încercau să controleze acest aspect deosebit al finantelor.  De exemplu in 1602 rata de dobanda este stabilita de coroana la maxim 8%.

-1633-1672 anumiti aurari englezi, care se ocupau si cu schimburile de moneda straina,  au  început să furnizeze servicii de stocare a valorilor în seifurile proprii. Aceasta a dus la transformarea lor în bancheri. Ei vor constitui nucleul forţei care va determina apariţia băncilor naţionale, bănci PRIVATE care ulterior vor furniza statelor bani CU DOBÎNDĂ

-1634-1637 criza (mania) lalelelor în Olanda. Speculaţia cu bulbi de lalele, ce ajung să fie cotaţi la bursă, produce un crah financiar enorm, ce duce la falimentarea unei mase largi a populaţiei implicată în această speculaţie financiară. Asemenea evenimente se întîmplă cînd populaţia lipsită cunoştinţe economice, condusă de lăcomie şi ajutată de bancheri prin împrumuturi generoase, ajunge să piardă la bursă toţi banii agonisiţi cu greu de-a lungul vietii. Dacă te uiţi cu atenţie, găseşti paralele şocante cu evenimentele din ziua de azi.

-1642-1651 războiul civil din Anglia, determinat de lupta dintre Parlament şi Charles I, legat de dreptul de a institui taxele. În acest proces se consolidează averea aurarilor, în seifurile cărora se stochează bijuterii, monede de aur şi metale preţioase

-1660 aurarii deveniţi bancheri stochează averile potentaţilor timpului şi încep să emită chitanţe care certifică existenţa valorilor în seifurile lor. Acestea sînt primele bancnote. Ele încep să fie intens folosite în Anglia.

 

-1694 se înfiintează Banca Angliei, avînd ca scop principal finanţarea statului în timp de razboi. Pentru prima dată se foloseşte o metoda novatoare: se împrumută statului bani pe termen permanent, pentru care se va plăti doar dobînda dar nu se va rambursa împrumutul. Aici
se afla sîmburele actualului sistem în care banca naţionala ÎMPRUMUTĂ bani statului contra dobîndă. Interesant este faptul ca multe bănci “naţionale” inclusivFED-ul american sînt bănci PRIVATE nu bănci publice sau de stat! Începînd cu secolul XVII se cristalizează mecanismele prin care băncile reuşesc să influenţeze viaţa economică şi politica din statele în care activează. Capul de pod al dominaţiei lumii bancare apare
odată cu constituirea Băncii Angliei, prima bancă “naţională” (în esenţă bancă cu capital privat ) care are dreptul apoi va deţine monopolul emiterii şi gestionării bancnotelor (a banilor). Iată reperele istorice importante ce se desfaşoară după apariţia Băncii Angliei (Bank of England):

-1698: ascensiunea rapidă a unor bănci (foştii aurari de care am vorbit anterior) ce sînt abilitate să producă bancnote. În această perioadă jumatate din masa monetară din Anglia este reprezentată de monede restul fiind bilete şi bancnote. Astfel, tot mai mult, dreptul inalienabil al regelui de a bate moneda este transferat băncilor care emit bancnote, ce devin încet dar sigur principala valoare de schimb monetară. Iar aceste bănci sînt … PRIVATE

 

-1704 prin Promissory Notes Act, este declarat legat că bancnotele emise de aurari au valoare monetară (de plată).In secolul XVIII se înteţesc speculaţiile financiare publice, în care grupuri restrînse de persoane falimentează marea masă a micilor investitori creduli (Criza Missisipi -The Mississippi Bubble şi Criza Mărilor de Sud – The South Sea Bubble din 1719-1720)

-1775-1783 războiul American de Independenţă, declanşat (printre altele) de refuzul Angliei de a permite coloniilor americane să folosească bancnote proprii (în dauna bancnotelor produse de Banca Angliei, pe care să le primească contra dobîndă)

-1783 – zilele noastre; odată cu constituirea Statelor Unite ale Americii, începe bătălia pentru dreptul de a emite bancnote pentru economia americană. Acest drept trece din mîinile statului în mîinile diverselor bănci particulare şi înapoi de 8 ori în istoria Statelor Unite pîna în 1913 cînd, prin constituirea FED şi legalizarea lui în timpul presedintelui Wilson ( Federal Reserve Act ), emiterea de bancnote cade în sarcina unui organism privat care dă spre folosinţă statului american bancnotele, contra dobîndă (mecanismul este ceva mai complicat…)

-1793 The Bank Indemnity Act – prin care banca Angliei primeste imunitate legală în schimbul împrumuturilor către guvern. Se statuează influenţa lumii bancare private asupra statului (cine deţine controlul asupra masei monetare deţine controlul asupra economiei)

-1798 începe ascensiunea familiei Rothschild, care se va finaliza prin cvasi-controlul cîtorva instituţii bancare de importanţă mondială

-1800 se înfiintează Banca Naţională a Franţei, bancă ce va avea capital privat pînă la naţionalizarea sa în 1946 (odată cu naţionalizarea Băncii Angliei)

-1828 a fost ales Andrew Jackson ca preşedinte al SUA. A rămas în istorie drept cel mai mare apărător al dreptului statului de a emite bancnote, în detrimentul băncilor private

-1844 constituie victoria Băncii Angliei, care îşi statuează supremaţia prin legea Bank Charter Act. Din acel moment doar aurul şi bancnotele Bancii Angliei (bancă privată) sînt acceptate ca avînd valoare monetară

-1848 Banca Naţională a Franţei primeşte legal drept de monopol asupra producerii de bancnote

-1864 apare US National Bank Act, legea care stă la baza funcţionării FED. Prin aceasta, orice grup de cinci sau mai multe persoane are dreptul să înfiinţeze o bancă, cu un necesar de capital stabilit prin lege. Pentru că aceste bănci sînt autorizate federal nu de guvernul statal, ele sînt denumite bănci federale (de unde confuzia că ar fi bănci de stat). Pentru a li se da voie să emită bancnote, ele trebuie să cumpere obligaţiuni guvernamentale. Aşa funcţionează sistemul şi în ziua de azi, FED fiind organismul ce controlează tipărirea bancnotelor americane.

-1875 Bank of Prussia devine German Reichsbank, singura bancă ce are dreptul să emită bancnote. Bank of Prussia deşi controlată de guvern, avea capital obţinut prin subscripţie publică, deci privat.

-1859-1914: se realizează un transfer fără precedent de capital din marea Britanie către Statele Unite (mai ales), părţi ale imperiului Britanic şi Argentina. Aceasta determină pe de o parte creşterea numărului de bănci din SUA de 19 ori (ajungînd în 1930 la 19.000) în timp ce Anglia
cade într-o criză economică majoră, în perioada 1873-1886.

Se vede relaţia între masa monetară şi prosperitatea economică: banii din belşug produc creştere economică (şi inflaţie), iar restringerea masei monetare determina criza financiara. Este un model care apare cu regularitate în istoria economica a lumii.

sec XIX: apar bănci naţionale în toate statele moderne: Rusia, Japonia, statele europene… Secolul XX a reprezentat trecerea de la dominaţia sistemului bancar asupra statelor naţionale la încercarea de extindere a influenţei la nivel mondial, prin intermediul organismelor financiare supranaţionale. El se caracterizează prin repetate perioade de înflorire economică urmate de perioade de criză acută. Organizaţiile înfiinţate la nivel naţional (băncile naţionale) sau internaţional (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, World Trade Organization), menite a înlatura crizele, au fost neputincioase în a le gestiona sau, conform unor autori independenţi sau susţinători ai teoriilor conspiraţioniste, au fost chiar motorul acestor crize. Lasînd la o parte ipotezele dintr-o tabără sau alta, putem trage căteva concluzii interesante urmărind evoluţia istorică a sistemelor financiar-bancare.

-1907: cea mai mare criză bancară de pînă atunci din SUA, care se pare că a apărut datorită unor manevre de culise a lui J.P. Morgan (mare bancher american ce susţinea introducerea sistemului băncii centrale americane). Ca urmare a crizei, apar tot mai multe voci ce susţin introducerea unei bănci centrale federale.

în 1910-întîlnirea de la Jekyll Island cînd reprezentanţi ai marilor consorţii bancare (money trust) şi politicieni Republicani concep planului Aldrich (dupa numele senatorului care l-asusţinut) . El stă la baza constituirii FED.

1911-1912 negocieri intense între republicanii care propun planul Aldrich (un sistem de bănci federale cu capital privat care să gestioneze politica monetară a SUA) , democraţii progresişti şi democraţii conservatori. La final s-a ajuns la o formula de compromis care va fi legea de
constituire a FED dar, cum spunea , Frank Vanderlip, unul dintre participanţii la întrunirea de la Jekyll Island: “Deşi Planul Aldrich de constituire a Federal Reserve a fost respins cînd purta numele de Aldrich, toate punctele sale de bază se regăsesc în planul final care a fost adoptat.“

1913: s-a votat în Senatul american Federal Reserve Act, actul de constituire a FED, într-o şedinta de senat cu o zi înainte de Craciun, cînd marea majoritate a senatorilor erau deja plecaţi în vacanţă. El a fost ratificat a doua zi de către presedintele Wilson. Acesta va spune, ani mai
tîrziu, în legatură cu constituirea FED: “I have unwittingly ruined my country” (fără să-mi dau seama, mi-am dus ţara la ruină). Vă recomand să citiţi aceasta interesanta istorie.

-1914-1918: Primul Razboi Mondial. A fost o perioadă în care datoria ţărilor beligerante a crescut enorm (datorie către băncile centrale – bănci private) . De asemenea marile grupuri bancare au profitat puternic de pe urma conflictului.Ca de atîtea ori în istorie, razboiul rămîne cea mai profitabilă afacere pentru marile finanţe.

-1922-1923 criză financiară fără precedent în Germania postbelică, cu o inflaţie atît de mare încît muncitorii erau plătiţi chiar de două ori pe zi, pentru a putea să-şi cumpere cele necesare traiului.

-1920-1929 perioada de mare înflorire a speculaţiilor, determinată de creşterea masei monetare de catre FED. Apar speculaţii cu pămînt în Florida, apoi începe speculaţia la bursă: populaţia cumpără acţiuni; acestea au o creştere constantă, deoarece FED relaxează politica creditelor odată cu reducerea ratei dobînzilor de la 4 la 3,5% . Creditele sînt folosite la cumpărarea de acţiuni.

-1929-1930 marele crah financiar şi de bursă. Un val de falimente afectează toate sectoarele economice (micii fermieri îşi pierd pămînturile, micii afacerişti falimentează, falimentează marea majoritate a băncilor americane). În loc să combată criza, FED restrînge masa monetară
şi restricţionează acordarea de credite, stimulînd falimentele. Productia naţională neta scade la jumatate.

-1931 criza financiară americană se propagă mai departe în Europa

-1932: preşedintele Hoover înfiintează Reconstruction Finance Corporation, pentru a finanţa agricultura, industria şi comerţul. Acest organism scoate America din criză (nu actiunile FED!), lansînd proiecte majore de infrastructura (de exemplu barajul pe riul Colorado care mai tîrziu îi va purta numele – Hoover Dam), proiecte continuate în timpul preşedintelui Roosevelt care implementează New Deal – proiectul de ieşire a Americii din criza financiară.

-1933: se creeaza US Federal Deposit Insurance Corporation, organism care garantează depozitele individuale ale cetaăţenilor în bănci (şi îi protejeaza de falimentul băncilor). Dacă priveşti cu atenţie, vei vedea un flux-reflux permanent în istorie între tentativele băncilor de a manipula economia producînd crize şi statul care prin legi va încerca să reglementeze sistemul bancar, pentru a nu permite pe viitor producerea crizelor prin acelasi mecanism. De fiecare dată, puterea financiară va gasi noi metode de a-şi promova interesele.

1939-1945: al doilea Razboi Mondial, un nou prilej pentru finanţele internaţionale să se îmbogateasca. Datoria publică americană (catre FED) creşte de la 16 miliarde US$ în 1930 la 269 miliarde US$ în 1946

1945-1946: naţionalizarea băncilor centrale din Marea Britanie şi Franta (bănci private) după ce detinatorii particulari de acţiuni sînt despagubiţi.

-1944 acordul de la Bretton Woods . El reprezintă o nouă etapă în expansiunea finanţelor internaţionale, deoarece pune bazele Bancii Internaţionale de reconstrucţie şi dezvoltare şi a Fondului Monetar Internaţional , organisme supranaţionale de reglementare monetară. Miscarea anti-globalizare şi diferiţi autori independenţi acuză aceste organisme ca ar fi uneletele prin care se implementeaza planul de dominaţie mondială al finanţelor internaţionale asupra statelor naţionale. Statele din America Latină se organizeaza într-o comunitate de interese pentru a se distanţa de sistemul financiar impus de IMF şi Banca Mondială (continuatoarea Băncii pentru reconstrucţie şi Dezvoltare), încercînd să se îndeparteze de dominaţia financiară americană (SUA are cea mai mare contribuţie în cadrul acestor două organizaţii, deci cea mai mare putere de decizie, SUA,
prin FED ). In primii ani de după razboi ţările europene suferă o inflaţie galopantă. Apare planul Marshall, plan de împrumut financiar american pentru reconstrucţie europeană. Finanţele americane cîştigă bani atît în timpul războiului cît şi după încheierea acestuia.

-1948-1958 printr-o serie de acte succesive (Organization for European Economic Cooperation, The European Payments Union, The European Coal and Steel Community) se pun bazele Uniunii Economice Europene, ce va prefigura Comunitatea Europeană (tratatul de la Roma din 1957). Aceasta tendinţă de creare a unor organisme supranaţionale va restrînge libertatea de decizie financiară a statelor membre pînă la dispariţia monedelor naţionale care vor fi înlocuite de Euro. Nu fără motiv, Marea Britanie se ţine deoparte faţă de iniţiativa financiară europeană, Lira

sterlina ramînînd în circulaţie şi astazi

 

-1965-1987: expansiunea internaţională a băncilor americane care îşi cresc prezenţa peste graniţe (de la 13 la 200 bănci şi de la 200 la 800 de filiale); încet dar sigur, majoritatea ţărilor îşi întrerup susţinerea monedelor naţionale cu depozite de aur. Banii devin pure instrumente de plată. Concomitent apare SDR (Special Drawing Rights), o modalitate de plată “inventată” de FMI în 1969, ca monedă internaţională pentru finanţările
ţărilor ce fac parte din acest mecanism.

-1960-zilele noastre:FMI şi Banca Mondială prin sistemul de finanţare către ţările sărace sau ţările în curs de dezvoltare au dus la creştea astronomică a datoriei acestor ţari. Se prefigurează un nou mod de control asupra ţărilor, cu ajutorul datoriei financiare. In ciuda multiplelor sisteme de reglementare, naţionale şi internaţionale, economia nord- americană experimentează periodic perioade de creştere fulminantă urmată de perioade de prăbusire exagerată. Unele crize au fost determinate de factori globali (precum crizele petroliere din 1974 şi 1978-1980), altele au fost generate de situaţii economico-financiare interne ( criza de credit imobiliar din 1985, marea criză bursieră din 1987 care loveşte bursa americană şi apoi cea engleza, căderea bursieră din 1999-2000 (internet bubble) şi ultima în ordine cronologică, criza subprime din SUA declanşată în 2007) duc la introducerea de măsuri de reglementare de către statul american (de exemplu US Financial Institutions Reform,

Recovery and Enforcement Act), cum s-a întîmplat de multe ori în trecut nu numai SUA “beneficiază” de acest mecanism explozie-implozie (boom-bust) ci şi alte economii dezvoltate ( colapsul boom-ului imobiliar din Anglia din deceniul al optulea al secolului trecut)

 

Romania se înscrie în aceleaşi tendinţe mondiale. Aştept cu interes căderea după boom-ul imobiliar şi căderea după boom-ul bursier (care e posibil să fi început în 2007, an în care s-a  declanşat căderea BVB şi care se pare că nu s-a încheiat în momentul de faţă)

Articol scris de Luca Dezmir. http://www.lucadezmir.com



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s