Suveranitatea Lui Dumnezeu.

Dumenzeu este suveran. El ne-a plasmuit dupa chipul si asemanarea Sa. Prin urmare, deducem logic ca El ne-a creat suverani, si anume ne-a inzestrat cu  putere de a ne autoguverna, prin exercitarea liberei alegeri, dintre bine si rau. Cand alegem sa ne supunem legilor(sic) statului, nu este oare aceasta tot o inchinare la idoli? “Să nu ai alți dumnezei afară de mine”

 

Grudem a definit Suveranitatea lui Dumnezeu astfel: „ Dumnezeu este implicat in mod continuu in toate lucrurile create de El in asa fel incat El le tine in existenta si mentine proprietatile cu care le-a inzestrat; conlucreaza cu ele in tot ceea ce face, directionandu-le fiecaruia proprietatile specifice pentru a le determina sa actioneze asa cum o fac fiecare si le coordoneaza pentru ca ele sa implineasca scopurile Sale”[1] In cadru suveranitatii generale sunt cuprinse cateva categorii: Pastrare, Cooperare si Guvernare. In aceasta lucrare voi acorda un spatiu mai larg guvernarii lui Dumnezeu.

„Prin guvernarea lui Dumnezeu noi intelegem acea activitate prestata de  Dumnezeu in Univers  care  face toate evenimentele  sa indeplineasca  planul Sau.”[2] Dumnezeu urmareste un scop prin tot ceea ce face in lume si de aceea El guverneaza sau directioneaza dintr-un loc de suveranitate. Toate lucrurile le directioneaza in asa fel ca ele sa-I implineasca scopurile. Pentru inceput sa vedem sa selectam textele biblice care ne arata acest lucru.  In cartea Psalmilor citim „Domnul Si-a asezat scaunul de domnie in ceruri, si domnia Lui stapaneste peste tot” (Ps. 103.19). Dupa aceea „El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-I zica:„ Ce faci?” (Daniel 4.35). Apostolul Pavel afirma ca „Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile” (Rom 11.36). Dumnezeu este cel care „face toate dupa sfatul voii Sale” (Efes 1.11). Deoarece Pavel stia ca Dumnzeu este suveran peste toate lucrurile si Isi indeplineste scopurile prin fiecare eveniment petrecut,[3] el a putut declara  „stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau” (Rom 8.28)

Trandafir Sandru considera ca voia lui Dumnezeu este ascunsa de oameni si hotararile Lui pot fi cunoscute doar prin efectele lor.[4] Noi nu putem sa cunoastem adancimile voii lui Dumnezeu, deoarece noua ne este revelata doar o mica masura.  Voia lui Dumnezeu poate sa fie voia morala. Aceasta include standardele morale ale lui Scripturii, cum ar fi Decalogul si poruncile morale ale Noului Testament.  Un alt aspect al voii lui Dumnezeu este guvernarea Sa suverana asupra tuturor lucrurilor. Aceasta include toate evenimentele din istorie pe care Dumnezeu le-a hotarat si declansat, de exemplu, rastignirea lui Hristos savarsita de „oamenii faradelegii” (Fapte 2.23).[5]

In Scriptura se poate observa manifestarea puterii lui Dumnezeu in urmatoarele domenii:

Puterea lui Dumneze asupra naturii se poate observa in cazul  proorocului Ilie cand a spus ca nu va ploua decat numai dupa Cuvantul Domnului.  In exodul poporului evreu Dumnezeu a facut minuni in natura. Domnul Isus si-a manifestat puterea asupra naturii. Aceste minuni i-a uimit pe ucenici, si i-au determinat sa-L recunoasca ca Dumnezeu.[6]

Biblia ne arata ca Dumnezeu directioneaza animalele. In Psalmul 104.21-29 se spune despre animalele salabtice, de la puii de leu si pana la nenumaratele fiinte maritime, ca realizeaza voia lui Dumnezeu si depind de El in ceea ce priveste hrana,[7] „Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.

Iti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor, si se intorc in tarana lor” (Psalmul 104. 27-29).

Mai mult, guvernarea lui Dumnezeu randuieste istoria umana si destinul popoarelor. O exprimare a acestui lucru este ilustrata in Daniel 2.21 „ El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati.” O ilustrare darmatica este prezentata in Daniel 4.24-25. Domnul se foloseste de Asiria  pentru a-l pedepsi pe Israel dupa care aduce distrugere asupra Asiriei (Isaia 10. 5-12)[8]. Dumnezeu a hotarat  perioada si locul fiecarei natiuni de pe pamant, pentru ca Apostolul Pavel afirma: „ El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor” (Fapte 17.6 )

Mai putem afla din Scriptura ca Dumnezeu este glorificat chiar prin pedepsirea raului: „Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii”.(Prov 16.4). In unele pasaje din Vechiul Testament (1Imparati 22.23, Isaia 10.5, Ieremia 25.12, Ezechiel 14.9) putem vedea ca Dumnezeu aduce raul si nimicirea peste natiune ca judecata asupra pacatelor lor; poporul fusese neascultator sau a alunecat in idolatrie, iar Domnul se foloseste de fiinte rele, de forte demonice sau de dezastre naturale ca sa-i judece. Ideea aceasta de judecare ne poate ajuta sa intelegem, de ce Dumnezeu provoaca anumite evenimente aducatoare de nenorocire. Toti oamenii sunt pacatosi, pentru ca Scriptura ne spune  ca „toti au pacatuit si sunt lipsiti de Slava lui Dumnezeu(Rom 3.23). Nici unul dintre noi nu meritam harul si mila lui Dumnezeu, ci doar o condamnare vesnica. De aceea, cand Dumnezeu aduce o nenorocire peste fiintele umane, fie ca sa-Si disciplineze copiii, fie sa-i conduca pe necredinciosi la pocainta sau sa aduca condamnare si nimicire peste pacatosii impietriti, nici unul dintre noi nu-L poate invinui pe Dumnezeu pentru savarsirea unui rau. In cele din urma, totul va lucra in conformitate cu scopurile desavarsite ale lui Dumnezeu ca sa-I aduca glorie, iar poporului Sau, binele.[9]

Experienta  lui Iona sta ca o ilustratie a modului in care Dumnezeu Se  implica in activitatea umana. Oamenii de la bordul vasului  „… au luat pe Iona si l-au aruncat in mare. Si furia marii s-a oprit” (Iona 1.15). Iar in capitolul 2.3 Iona recunoaste influenta suverana a lui Dumnezeu asupra faptei lor si zice: „Si totusi (Tu) m-ai aruncat in adanc, in inima marii.” Scriptura ne arata ca oamenii l-au aruncat pe Iona  in apa, si in acelasi timp si Dumnezeu. Calauzirea suverana a lui Dumnezeu nu i-a obligat pe marinari sa faca un lucru impotriva vointei lor, nici nu au fost constienti de vreo influenta divina asupra lor – dimpotriva, au strigat catre Domnul cerand iertare ca l-au aruncat pe Iona in mare(Iona 1.14). Lucrul pe care Scriptura il reveleaza si de care Iona isi da seama este ca Dumnezeu Isi face planul prin alegerile libere ale unor fiinte reale, umane, raspunzatoare de faptele lor. Intr-un mod de neninteles de noi Dumnezeu i-a determinat sa aleaga voit fapta respectiva.[10]

Am prezentat suveranitatea lui Dumnezeu asupra naturii, animalelor, natiunilor. Acum sa vedem in ce masura este suveran asupra omului si asupra deciziilor lui. Domnul este suveran asupra vietilor oamenilor. Ana, bucuroasa ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si i-a dat un copil, afirma: „Domnul omoara si invie, El pogoara in locuinta mortilor si El scoate de acolo.  Domnul saraceste si El imbogateste, El smereste si El inalta” (1Sam 2.6-7). Intr-un mod asemanator Maria, mama Domnului Iisus, a laudat pe Dumnezeu „A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a inaltat pe cei smeriti.”(Luca 1.52). Apostolul Pavel sustine ca inainte de a se fi nascut Dumnezeu il pusese deoparte pentru slujba pe care avea sa i-o dea (Gal 1.15-16). Un al exemplu este proopocul Ieremia cand Dumnezeu i-a zis: „Mai bine inainte ca sa te fi intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te pusesem deoparte, si te facusem prooroc al neamurilor.”(Ier 1.5) Apostolul Pavel ii indeamna pe credinciosii din Corint sa fie  umili ca tot ceea ce au este de la Dumnzeu. (1Cor 4.6-7).[11] Suveranitatea lui Dumnezeu ne vorbeste despre dreptul pe care il are Dumnezeu de a hotari in toate situatiile vietii noastre. Noi nu suntem lasati la mila sansei sau a fortelor impersonale, ci pe parcursul intregii noastre vieti, ne aflam sub privirile lui Dumnezeu.[12] Conform versetului din cartea Faptele Apostolilor 17.31 Dumnezeu este Stapan sa judece si sa sanctioneze pe toti cei care incalca poruncile si ordinele Sale.[13] Toate aceste pasaje relateaza afirmatii generale  despre lucrarea suverana a lui Dumnezeu in viata tuturor oamenilor cat si exemple specifice de lucare a lui Dumnezeu in viata anumitor fiinte umane, ne determina sa conclzionam ca lucrarea a lui Dumnezeu in cooperare cu creatia Sa se raspandeste in toate aspectele vietii noastre.[14]

Daca Dumnezeu este suveran asupra omului atunci, cine este responsabil de actiunile noastre?   Grudem in cartea sa incearca sa raspunda la aceasta intrebare. El face apel la cateva analogii luate din mediul inconjurator. „Dumnezeu a creat o stanca imprimandu-i caracteristica de a fi dura si asa este. Dumnezeu a creat apa cu caracteristica   sa fie uda si asa este. In mod asemanator Dumnezeu ne-a creat cu caracteristica de a fi responsabili pentru actiunile noastre si asa suntem!”[15] Daca facem binele si ascultam de Dumnezeu, El ne va rasplati.  Daca facem raul si nu ascultam El ne va disciplina  si poate chiar pedepsi.  Faptul ca suntem responsabili pentru actiunile noastre trebuie sa ne convinga sa nu spunem niciodata: „Dumnezeu m-a obligat sa fac raul si de aceea nu sunt responsabil de acest lucru”[16]. Este important de observat ca Adam a inceput sa se scuze chiar pentru primul pacat. Contrar lui Adam Scriptura nu il invinuieste niciodata pe Dumnezeu pentru pacat. Daca l-am  invinui pe Dumnezeu pentru pacat atunci percepem gresit suveranitatea lui Dumnezeu. Am putea obiecta ca nu e drept ca Dumnezeu sa ne faca responsabili daca in realitate El a hotarat evolutia  tuturor lucrurilor, dar Apostolul Pavel  afirma: „Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voiei Lui?” Dar, mai de graba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?” (Romani 9.19-20). Trebuie sa stim ca e drept ca Dumnezeu sa mustre, sa disciplineze si sa pedepseasca raul.[17] Asadar, „despre om se poate spune  ca detine genul acesta de alegere libera, nu pentru ca are in aceeasi masura posibilitatea sa decida liber intre bine si rau, ci pentru ca actioneaza cu rautate prin propria vointa, fara a fi constrans”[18].

Bruce Milne, insista asupra faptului ca o deosebire este uneri stabilita intre vointa directiva a lui Dumnezeu si voia lui permisiva.[19] Voia directiva se refera la evenimentle pe care Dumnezeu le directioneaza in mod suveran spre scopurile harului si judecatii Sale, iar cea de a doua se refera la evenimentele pe care Dumnezeu le permite intr-un mod suveran. Aceasta deosebire se impune pentru a distruge orice aluizie  ca Dumnezeu este cauza raului. Daca un eveniment cum este rastignirea pe cruce a Domnului Iisus este atribuit vointei directive a lui Dumnezeu (Fapte 2.23), o mare parte din ceea ce pare a fi opus scopului lui Dumnezeu poate fi vazuta, din perspectiva eternitatii, ca una dintre hotararile Sale directe.[20] Grudem explica mult mai pragmatic cu privire la voia lui Dumnzeu, facand referire la domneiul  experientei umane. Stim si suntem capabili sa evitam unele lucruri care provoaca dureri de scurta durata (cum ar fi administrarea vaccinului) cu scopul de a prevenii unele boli grave. Dumnezeu este mai mare si mai intelept ca noi. Este categoric posibil ca El sa faca ca unele lucruri sa ne displaca o scurta durata pentru ca apoi pe mai lunga durata sa capete o glorie mai mare.[21]

Este necesar sa facem deosebire intre activitatea normala a lui Dumnezeu in raport cu actiunile omenesti si activitatea Lui in raport cu actele pacatoase. Sfanta Scriptura spune foarte clar  ca Dumnezeu nu este cauza pacatului[22]. In epistola lui Iacov scrie „Nimeni cand este ispitit sa nu zica Sunt ispiti de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu poate fi ispiti sa faca rau, si El Insus nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit cand este atras de pofta lui insus si momit” (Iac 1.13-14). Apostolul Ioan afirma: „ Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume” (Ioan 2.16). Vedem insa ca actiunile pacatoase ale oamenilor nu sunt cauzate de Dumnezeu, dar exista o legatura intre pacat si activitatea de guvernare a lui Dumnezeu. Erickson este de parere ca exista patru moduri in care Dumnezeu poate sa se raporteze la pacat.

1. Dumnezeu poate preveni pacatul. Uneori El ii opreste sau ii impiedica pe oameni sa savarseasca unele fapte pacatoase. Un exemplu graitor este, cand Abimelec a luat-o la el pe Sara crezand ca este sora lui Avraam, Domnul a venit la Abimelec in vis. Si i-a zis: „Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata: de aceea te-am si ferit sa pacatuiesti impotriva Mea. Iata de ce n-am ingaduit sa te atingi de ea” (Gen 20.6)

2. Dumnezeu nu previne intotdeauna pacatul. Cu toate ca acel pacat nu este ceea ce ar vrea Dumnezeu sa se intample, El ingaduie sa aiba loc. Dumnezeu nu ne determina sa pacatuim, sau nu face sa fie  necesar ca noi sa actionam in acel mod. Apostoul Pavel a predicat in Listra ca „El (Dumnezeu), in veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor” (Fapte 14.16). In Romani 1 Apostolul spune ca Dumnezeu i-a lasat pe oameni prada necuratiei, in voia unor patimi ticaloase  a mintii lor blestemate, prada unui comportament nepotrivit (v. 24, 26, 28)

3. Dumnezeu poate sa directioneze pacatul.  Adica, in timp ce ingaduie ca unele pacate sa aiba loc, Dumnezeu le directioneaza totusi intr-un asemenea  mod incat sa iasa un bine din ele. Un exemplu este povestea vietii lui Iosif. Fratii doreau sa-l omoare ca sa scape de el.  Aceasta dorinta nu era buna, ea nu a fost determinata nici aprobata de Dumnezeu. Totusi El a ingaduit sa-si implineasca dorinta. Dumnezeu a ingaduit  ca Iosif sa fie vandut si a folosit intentiile si faptele rele ale fratiilor lui Iosif pentru a obtine un bine in cele din urma. Dupa moartea lui Iacov Iosif declara: „Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine ca sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume: sa scape viata unui popor in mare numar.” (Gen 50.20). Apostolul Petru a vazut ca Dumnezeu a folosit intr-un mod asemanator rastignirea Domnului Iisus, spre realizarea unui lucru bun: „Sa stie bine, deci, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Iisus pe care L-ati rastignit voi” (Fapte 2.36)

4. Dumnezeu poate limita pacatul. Exista momente in care El nu previne faptele rele insa restrange extinderea sau efectul lucrurilor pe care le pot face oamenii rai sau diavolul.  Cazul lui Iov, in care Dumnezeu a ingaduit lui Satan sa actioneze, dar a limitat ceea ce putea el sa faca: „Iata, iti dau, pe  mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana” (Iov 1.12).  David a exprimat credinta lui Israel atunci cand a scris: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastra, sa spuna Israel acum! de n-ar fi fost Domnul de partea noastra, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra, ne-ar fi inghitit de vii, cand li s-a aprins mania impotriva noastra.”(Psalmi 124.1-3). Deci chiar si atunci cand Dumnezeu ingaduie pacatul sa aiba loc, El impune niste limite dincolo de care acesta nu poate sa treaca.[23]

Concluzie

Recunoasterea suveranitatii lui Dumnezeu nu ne scuteste de datoria de a fi responsabili pentru vietile noastre. Scriptura ne invata clar ca Dumnezeu este Domn al tuturor lucrurilor, iar noi suntem responsabili in fata Lui pentru tot ceea ce suntem si facem.

Reactia crestinului fata de suveranitatea lui Dumnezeu n-ar trebui sa se exprime printr-o retragere tacuta in fata responsabilitatilor umane sau  din fata problemelor.  Crestinul care accepta aceste responsabilitati are imensa garantie ca valorile drepte, pure si divine pe care le incurajeaza in fiecare moment sunt reflexii ale naturii Domnului care stapaneste si hotaraste toate lucrurile.

 



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s