Fiinta umana= montru?! DA, asa suntem vazuti juridic!

In cautarile mele in ale justitiei si radacinilor ei, iata peste ce am dat. Este un dictionar legislativ din 1948. Cred ca descrie foarte bine atitudinea acestei tagme de “aplicatori ai legii”. Este o literatura pentru cercul lor, asa zis de specialitate, motiv pentru care isi permiteau sa fie sinceri. Totusi, o data cu accesul oamenilor la informatii, spre zilele noastre, aceste informatii au fost cosmetizate, pentru a mentine iluzia justitiei.

Coperta “Law dictionary” – James A. Ballentine Editia 1948
Imagine

Fiinta umana= vezi monstru
Imagine

Monstru= Fiinta umana prin nastere, dar cu unele caracteristici ale ununi animal inferior. “Un monstru nu are sange demn de a fi mostenit, nu poate fi mostenitor niciunde, cu toate ca poate sa se casatoreasca; corpul sau prezinta diformitati peste tot, insa in masura in care are forma umana poate avea capacitatea de a mosteni.”
Imagine

Daca va ganditi sa apelati la avocati/juristi, iata care e conceptia lor fata de noi, “clientii”. Este una aroganta, de superioritate, cu toate ca folosesc cu abilitate masca politetii, specifica “relatiilor publice”.
1)”…astfel, un avocat are pozitie o dualista”
2)”Indatorirea principala a avocatului este fata de curte si public, si nu fata de client, iar daca indatoririle fata de client intra in conflict cu cele de ofiter [inalt functionar] al curtii, in administrarea justitiei, cea fata de curte are intaietate.”
3)”Clientul este cel ce apeleaza la un avocat…. Clientii mai sunt numiti copii minori/lachei/strajeri ai curtii in relatia lor fata de avocat”. = adica nu sunt considerati apti sa isi sustina cauza/ sunt infantili.
4)”Copil al curtii = Minor (sub 7 ani) si persoane nesanatoase la cap.” = idioti.
Imagine

“Copil natural= Un eufemism uzual pentru “bastard” sau nelegitim.” De aici se observa ura fata de tot ce e natural, fata de tot ce exista fizic si poate fi lesne dovedit doar prin constatatarea cu simturile fizice, in contrast cu persoanele artificiale, care sunt doar niste concepte mentale si nu rezista nici unui test al existentei. Ele “exista” doar in masura in care sunt recunoscute/ acceptate prin conceptul de “legal”, adica “dupa lege”. Daca nu recunosti “legea”, ele dispar.
Imagine

“Public=… Populatia, comunitatea. Acea vasta multime, ce-i cuprinde pe ignoranti, pe cei ce nu gandesc, pe creduli, pe cei care nu se opresc sa analizeze, si se lasa condusi de aparente si de impresia generala.”
Imagine


24 Comments on “Fiinta umana= montru?! DA, asa suntem vazuti juridic!”

  1. Bibliotecaru says:

    Păi căutaţi astfel de explicaţii într-un dicţionar de pe vremea paşoptiştilor şi încă în America?
    🙂
    Haideţi că cităm un pic din legile în vigoare din România.

    Mai întâi Codul de procedură civilă.
    Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.

    Scopul procesului este aflarea adevărului. Cu alte cuvinte toţi cei implicaţi, judecători, avocaţi, martori… muncesc pentru aflarea adevărului.

    Codul de procedură penală:
    În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

    şi

    În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

    şi

    Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

    şi

    Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

    şi

    Declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

    şi

    Persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.

    şi

    Înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă în conţinutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.

    … şi aşa mai departe.

    Numai aparent scopul acuzatorului şi al apărătorului este antagonic, numai aparent judecătorul pedepseşte. Rolul procesului este aflarea adevărului. Avocatul apărării nu apără pe cel care l-a angajat împotriva acuzării, aşa cum ar părea la prima vedere, toată lumea munceşte pentru adevăr. Desigur, acuzatorul şi apărătorul apără procedura legală fiecare din punctul lui de vedere, tocmai pentru ca să nu existe un abuz de o parte sau de alta. Mai mult procurorul este obligat să caute argumente pentru incriminare dar şi pentru disculpare… şi încă trebuie să prezinte, întotdeauna, şi ceea ce disculpă pe lângă ceea ce incriminează.

    După stabilirea adevărului, judecătorul nu face altceva decât să extragă temeiul juridic şi să stabilească înscrierea în anumite prevederi ale legii.

    De aceea se spune acolo ”Indatorirea principala a avocatului este fata de curte si public, si nu fata de client, iar daca indatoririle fata de client intra in conflict cu cele de ofiter [inalt functionar] al curtii, in administrarea justitiei, cea fata de curte are intaietate.”, de aici apare dualismul apărătorului.

    Este foarte bine că faceţi astfel de demersuri pentru că, cu adevărat, astfel se poate înlătura cosmetizarea care poate conduce cetăţeanul care nu citeşte niciodată legile la o impresie greşită. Acum o sută sau două de ani adevărul era mult mai la suprafaţă. Astăzi, deşi aceste cutume se perpetuează, ele sunt ascunse astfel încât cetăţenii să fie ceva mai docili.

    • suveranul says:

      Excelenta prezentare cum decurge de fapt un proces! Sunteti in cunostinta ca absolut toate “crimele”(fapte comise inpotriva legii(statuturilor guvernamentale) fara exceptie, sunt de natura comerciala? De exemplu pana si divortul sau casatoria genereaza venit in vistieria statului. Fiecare certificat de nastere este un instrument comercial, care este cotat si vandut la bursa internationala.

      “11. Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,
      12. Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură,
      13. Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi SUFLETE DE OAMENI”

    • Bibliotecaru says:

      Dumneavoastră gândiţi mult prea departe decât mă gândesc eu că s-ar putea defini “eficienţă momentului”.

      Eliminând tot ce este anormal în societatea omenească, nu se obţine altceva decât anarhie. “Eliminarea” nu este o soluţie. O soluţie este în schimb “înlocuirea”. De aceea puteţi imagina o lume nouă care să înlocuiască o lume veche, cea nefirească, anormală, anacronică, abuzivă… Deveniţi filosof şi construiţi această lume. Deveniţi politician şi aplicaţi noua lume imaginată de filosof.

      Până la imaginarea unei lumi noi, coerente, juste, drepte, lipsite de contradicţii… eu mă mulţumesc să încerc să introduc conceptul de normalitate în funcţionarea celui care este deja definită de Constituţia în vigoare.

  2. suveranul says:

    Nu sunt filosof, las pe altii care merita intradevar sa le fie atribuita aceasta calitate. In schimb sunt realist si am descoperit unele informatii care au sesns; de exemplu:

    Legalitatea e o notiune ca si regulile unui joc, in care partenerii-jucatori se invoiesc sa-l joace. Cum eu, ca fiinta umana sunt in afara jocului, nu e cazul sa fac nimic “dupa lege”. Fiinta umana e suverana. Nu exista legi pentru fiintele omenesti. Legile tarilor de pe planeta se refera la entitati artificiale numite “persoane”. Statul creeaza un al doilea TU, un nume pe care il primesti (numele tau de fiinta omeneasca capitalizat in intregime) si sub care operezi in sistemul-stat , cu drepturi si obligatii. Daca n-ar fi asa, adica daca statul ar avea dreptul asupra fiintelor omenesti sa le impuna acest sistem, cum s-ar numi acest regim social, altfel decat sclavagism?
    Prin urmare tot jocul social e o intelegere, un contract intre fiintele omenesti si entitatea-stat. Cu o mica obiectie, si anume, ca statul [roman] ascunde acest lucru: ca cetatenia e un contract.
    Trebuie observata ideea de suveranitate a fiintei umane. Statul-sistem, prin insasi legislatia lui- nu opereaza cu fiinte umane. Justitia din nici o tara nu poate sa se atinga de fiinta umana. Totul functioneaza pe baza de accord a acesteia. Ati observat desigur, obsesia autoritatilor ca totul sa fie “semnat”. Nu se concepe ca ceva sa nu fie “semnat”. Prin asta, ei [autoritatile] se acopera ca au primit acordul tau de a ti se face ceva (aplica o sanctiune, etc)
    Practic, pe nesimtite, democratia, fata de ce a fost ea la origine, a ajuns sa fie o forma mascata de sclavie. Se vede cu ochiul liber falimentul democratiei reprezentative, acela in care tu delegi pe cineva (parlamentar) sa faca legi in locul tau. Nu se intrevede la orizont alta solutie decat autoguvernarea- asocierea oamenilor SUVERANI.

    Iata un truc care cred ca trebuie cunoscut de oricine. In orice act oficial, fara exceptie, este trecut numele tau de “sclav”, conform dreptului roman. Si asta e valabil in orice stat din lume. (tot numele tau e scris in intregime cu majuscule).

    “Capitis Diminutio Maxima”
    (meaning a maximum loss of status through the use of capitalization, e.g. JOHN DOE or DOE JOHN) – The highest or most comprehensive loss of status. This occurred when a man’s condition was changed from one of freedom to one of bondage, when he became a slave. It swept away with it all rights of citizenship and all family rights.

    (inseamna pierderea maxima a statutului prin capitalizarea numelui , ex. ION POPESCU sau POPESCU ION) Cea mai mare si mai vasta pierdere a statulului. Aparea atunci cand o fiinta umana trecea de la o stare de om liber la una de robie, cand devenea sclav. Aceasta trecere il deposeda de toate drepturile cetatenesti si familiale.

    Nu ma credeti ? Luati orice factura, orice citatie, orice inscris “oficial”, si veti vedea ca numele vostru e scris tot cu majuscule. Ce vrea sa insemne asta ? Doar ca “asa se obisnuieste”, sau ca “asa e programat softul sa scrie cu majuscule” ? Hmmmmm, ceva ocult se ascude aici… ceva foarte ocult…evil

    Corect ar fi in felul urmator:
    La o varsta la care sa ai discernamant, sa fi trecut de copilarie, sa vina nenea stat la tine si sa-ti propuna o afacere, un targ.
    “Tinere, noi reprezentam o corporatie, numita romania, functionam ca o firma.. una mare, foarte mare. Noi avem nevoie de puterea ta tinereasca de munca, de avantul tau, de capacitatile tale intelectuale, capacitatile tale de reproducere (ca sa ne asiguri viitorul). Noi iti oferim servicii medicale, te scolim ca sa stii sa faci treaba in multitudinea de departamente care exista in firma noastra, iti asiguram hrana (prin salar), adapost (idem), recreere (ca si concedii), iar cand ajungi la varsta a treia, o viata linistita (pensie).”
    “Vrem sa negociem cu tine angajarea ta in firma noastra, numita romania. Esti de acord?”.

    Dar prin ce se intampla de facto, acest contract este abuziv. Iata cateva motive:
    – una din parti – fiinta omeneasca – nu stie ca acesta e un contract,
    – fiinta omeneasca nu stie ca poate rezilia acest contract (ca orice alt contract),
    – fiinta omeneasca nu stie ca are raspudere limitata doar sub identitatea primita in cadrul acestei asociatii(firme), respectiv numele persoanei (care e numele fiintei omenesti scris in intregime cu majuscule),
    – fiinta omenesca nu stie ca nu pot exista pedepse, actiuni care sa-i implice natura ei omeneasca, fizica si spirituala deoarece ea este un nume, o identitate doar pentru structura-stat – deci incarcerarea, torturile, bataile, etc sunt totalmente ilegale. Fiinta omeneasca este intangibila juridic. Arestarea, incarcererea se face cu acordul acesteia. (Acordul fiintei omenesti survine in momentul in care se identifica cu identitatea acordata de entitatea-stat cand i se cere de autoritati.)
    Daca nu e asa, deci daca constitutia nu e un contract, o intelegere, ce altceva e decat o declaratie impunere a sclaviei fata de statul-sistem?

  3. Bibliotecaru says:

    @ suveranul

    Este foarte bine că vă preocupă astfel de lucruri. Faceţi însă o mică greşeală, şi asta vă trădează că această preocupare este relativ nouă. Vă ghidaţi după acele filmuleţe de pe YouTube care explică tot felul de lucruri şi descoperiri spectaculoase. Sunt două probleme, întâi că acelea nu se referă la sistemul românesc, ci la cel american, extrem de diferit faţă de ce avem în România, apoi că cei care le scriu nu prea au cu adevărat o pregătire juridică, iar sensul juridic diferă, uneori esenţial, de sensul de zi cu zi al limbi.

    Noţiunile juridice rezultă dintr-un sistem doctrinar specific, ele au la bază mai ales un sistem format din cutume, adică un conglomerat de principii provenit şi îmbunătăţit de mii de ani. Iată de ce, de exemplu, sistemul juridic izvorât din cele zece porunci se regăseşte în sistemul juridic actual, cu diferenţa că raportarea la autoritatea Divină s-a translatat spre autoritatea statului.

    Legalitatea nu reprezintă regulile unui joc în care partenerii se învoiesc să se joace. Toată lumea este obligată să joace după aceste reguli prin calitatea de cetăţean. Dacă nu o face, există un sistem de coerciţie pus în funcţiune de Justiţie. Legile se revarsă asupra cetăţenilor.

    Cetăţeanul este un concept abstract al unei entităţi constituită juridic printr-o colecţie de drepturi pe care cetăţeanul le are din partea statului şi o colecţie de obligaţii pe care le are către stat. Atât statul cât şi cetăţenia sunt concepte abstracte care se aplică lucrurilor. Vorbim despre principii, reguli, norme… şi nu despre lucruri palpabile, materiale.

    În afara instituţiei, persoana este liberă şi nu mai este silită să îndeplinească obligaţiile cetăţeneşti, dar nu primeşte nici drepturile unui cetăţean.

    Spuneţi, “Fiinta umana e suverana”. Este doar o impresie pentru cu suveranitatea derivă din drept, or fiinţa umană care are drepturi este de fapt cetăţean. Sau luaţi acea fiinţă umană în afara sistemul juridic şi ea nu reprezintă nimic în faţa statului (cu atât mai mult nu vorbim despre suveranitate), sau vă referiţi la suveranitate şi atunci trebuie să existe o relaţie de tip cetăţean/stat.

    Am văzut şi eu filmuleţele cu “Capitis Diminutio Maxima”, dar şi foarte multe altele. Sistemul acelui contract de care vorbeaţi este cetăţenia.

    Legea nr.21 din 1 martie 1991 a cetăţeniei române începe astfel:
    Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român.

    Nu poţi aparţine unui stat în lipsa cetăţeniei. Dacă nu eşti cetăţean, nu ţi se aplică nici măcar dreptul internaţional.

    http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=109283

    Acel filmuleţ înţelege foarte bine dimensiunea obligaţiilor care derivă din caracterul de cetăţean, nu explică absolut deloc şi drepturile care derivă din calitatea unui cetăţean. Dacă te poţi lipsi de drepturi se poate vorbi eventual de lipsirea de obligaţii.

    De exemplu, cineva care nu este cetăţean are dreptul să stea pe teritoriul unui stat? Orice legislaţie naţională are o dimensiune a dreptului de şedere. Dacă mergeţi la graniţă şi nu prezentaţi nici un document şi practic afirmaţi că nu sunteţi cetăţeanul nimănui şi nici nu doriţi să fiţi… aveţi dreptul să fiţi pe teritoriul unui stat. Bineînţeles că nu, pentru că juridic nu existaţi, în consecinţă nu aveţi cum se posedaţi nici un drept. Mai mult, dacă eu vă alerg cu o puşcă de vânătoare, nu mă va împiedica nimeni să vă vânez, pentru că nu aţi avea protecţia nici măcar alături de animalele protejate de lege.

    Dumneavoastră propuneţi un contract cu statul la vârsta de 18 ani, dar până atunci non-cetăţeanul ce face? Pentru că nu este cetăţean, nu va fi acceptat în maternitate, pentru că numai cetăţeni au dreptul la servici medicale, nu poate beneficia de absolut nimic din partea statului, nici de învăţământ, nici de programele de sănătate, nici de ajutoare pentru copil, concediu maternal pentru mama… nimic, nimic, nimic. Statul nu are absolut nici o obligaţie decât faţă de cetăţeni.

    Sper că înţelegeţi acum că problema nu este chiar atât de simplă.

    Este bine că vizionaţi acele filmuleţe, trebuie însă să munciţi în paralel să înţelegeţi şi ce înseamnă de fapt dreptul, juridicul, justiţia, principiile, filosofia după care societatea naţională şi cele internaţionale se guvernează.

  4. suveranul says:

    Ne indreptam spre o Noua Ordine Mondiala, si asta nu se poate nega. In spatele acestei agende, se poate verifica, sunt elitele bancare. Ele au nevoie ca toate guvernele lumii sa voteze legi care, sa le favorizeze planurile diabolice.De aceea este o uniformizare a juridicului in orice colt al Pamantului, incepand cu revolutia franceza din 1789, respectiv aparatia entitatii: stat.
    spuneti:”Iată de ce, de exemplu, sistemul juridic izvorât din cele zece porunci se regăseşte în sistemul juridic actual, cu diferenţa că raportarea la autoritatea Divină s-a translatat spre autoritatea statului.” Suntem fiinte umane inzestrate cu libera alegere, acest dar divin pe care nu ni-l poate lua nimeni. Daca eu aleg sa traiesc dupa legile Divine, cine ma poate obliga sa traiesc dupa statuturile unei corporatii, unei entitati, tinand cont ca eu nu mi-am dat acceptul de a fi guvernat de aceasta entitate? Daca ma supun regulilor corporatiei-stat, si nu legilor Dumenzeului meu, nu ma supun eu oare unui idol? exact ceea ce Dumnezeul ,meu imi cere sa nu fac. Pe mine personal nimeni nu m-a intrebat daca vreau sa fiu cetatean, ci am fost recrutat la o varsta la care nu-mi cunoasteam nici numele, adica dupa o saptamana de la nastere. Tinand cont ca cetatenia in dictionarul juridic este sinonima cu supusenia, eu nu aleg sa fiu supus nimanui ci numai Dumnezeului meu YHWH. El fiind suveran, iar eu fiind creat dupa chipul si asemanarea sa rezulta ca si eu am puterea de a ma autoguverna, iar El este izvorul suveranitatii, nu statul.
    Spuneti:”Este doar o impresie pentru cu suveranitatea derivă din drept, or fiinţa umană care are drepturi este de fapt cetăţean” Unde anume este scris ca sa te bucuri de dreptul la viata, la fericire, etc.. trebuie sa fi cetatean? Drepturile aceastea sunt de la Creator, iar statul nu este creatorul meu, al fiintei, ci al entitatii fictionale numita “persoana”( care deriva din cuvantul grecesc prosopon care a însemnat, pe rând, în teatrul grec din Antichitate, masca actorului, rolul acestuia, actorul însuși, pentru ca, ieșind din incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului, sursa wiki) cu drepturi si obligatii. Eu ca fiinta umana nu am obligatii decat catre legea Divina si tot ce deriva din ea si anume a-mi iubi Dumnezeul mai mult decat orice, si a doua ca importanta a-mi iubi aproapele ca pe mine insumi, daca s-ar putea mai mult decat pe mine insumi ar fi perfect.
    Spuneti:”Nu poţi aparţine unui stat în lipsa cetăţeniei. Dacă nu eşti cetăţean, nu ţi se aplică nici măcar dreptul internaţional” dar eu nu am nevoie de nici un drept international, caci legea Dumnezeului meu nu este numai internationala ci Universala in intreaga Sa creatie, si nu e nevoie sa fiu cetatean al vre-unui stat, ca sa ma bucur de protectia Divina, dar eu aleg inca de pe acum sa fiu cetatean al Imparatiei Lui IIsus Hrisos, al eternitatii in Adevar si Dreptate, unde nu vor exista entitati create de oameni carora sa te supui.
    Spuneti:”Mai mult, dacă eu vă alerg cu o puşcă de vânătoare, nu mă va împiedica nimeni să vă vânez, pentru că nu aţi avea protecţia nici măcar alături de animalele protejate de lege.” Daca ati comite omucidere, ati fi pasibil de pedeapsa pentru infractiune de omor, indiferent daca eu sunt cetatean sau nu, juridicul se aplica. Nu eu nu propun contract su statul, dar asa ar fi politicos si drept din partea corporatiei Romania, se se prezinte fata de o fiinta umana, iar nu sa ne inroleze in sclavia colectiva inca de la o varsta foarte frageda. Este marsavie pe fata.

    Si inca o remarca, eu nu m-am indoctrinat de pe filmuletele de pe youtube ci doar mi-au confirmat credintele pe care le aveam de cand ma stiu. Iar ca incheiere, va spun ca TOTUL, ABSOLUT, este CONTRACT. Pana si cu Divinitatea face legamant, fie el verbal, iar Creatorul NU POATE actiona fara Consimtamantul nostru. Trebuie sa-I acceptam oferta de a contracta, care este Biblia, iar cand consimtim, atunci Iisus Hristos isi poate arata maretia prin nimicuri ca noi.

    • Bibliotecaru says:

      🙂
      Nu m-aţi înţeles. Eu vă mai spun o dată… Am văzut toate filmuleţele astea despre care vorbiţi sau unele asemănătoare. Dumneavoastră trebuie să înţelegeţi că eu înţeleg ce vreţi să spuneţi, nu e nevoie să-mi explicaţi. Chestiunea este că NU EXISTĂ SISTEMUL SOCIAL în care ceea ce spuneţi să fie ceva funcţional.

      Cele 10 porunci, atunci când au fost aduse de Moise, defineau un sistem social. De aceea era şi nevoie de ele, pentru că, după plecarea din Egipt, evrei aveau un lider dar nu aveau un sistem social, nu aveau regulile după care să funcţioneze. Acelea era chiar legile după care funcţiona societatea călătorilor prin deşert. Mai târziu, Vechiul Testament reprezenta colecţia de legi şi principii după care se guverna societatea evreiască. Pentru ei atunci doctrina biblică reprezenta sistemul lor instituţional. Evident că acel sistem social se adresa membrilor societăţii respective. Cetăţeni în sensul de acum al cuvântului nu erau, pentru că statul nu exista în sensul de acum. Statutul de “membru al societăţii” era însă conceptual acelaşi lucru cu un “cetăţean” arhaic.

      Dumneavoastră spuneţi “Unde anume este scris ca sa te bucuri de dreptul la viata, la fericire, etc.. trebuie sa fi cetatean?”.

      În momentul în care folosiţi cuvântul “drept”, evident dumneavoastră trebuie să fiţi afiliat la un sistem social în raport cu care să vă definiţi dreptul. Dreptul nu poate exista în afara sistemului instituţional. Încă începând de la Adam şi Eva în rai acest lucru se respectă. Adam şi Eva aveau dreptul să mănânce “din toţi pomii din rai”, apare şi interdicţia, “pomul cunoştinţei binelui şi răului”, şi este instituită şi pedeapsa, “în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”. Este primul şi cel mai primitiv sistem instituţional. Există drepturi, exista interdicţie, există pedeapsa care păzeşte interdicţia. Fără acest sistem social, păcatul nu poate exista.

      În momentul în care vorbiţi despre un drept, atunci acel drept se naşte de undeva. Acel “de undeva” reprezintă un sistem instituţional.

      Spuneţi: “Daca ati comite omucidere, ati fi pasibil de pedeapsa pentru infractiune de omor, indiferent daca eu sunt cetatean sau nu, juridicul se aplica.”

      Nu este deloc adevărat. Ca eu să comit o infracţiune, adică să încalc o prevedere a Codul Penal, dumneavoastră trebuie să fiţi protejat de lege. Or dumneavoastră nu sunteţi protejat de lege dacă vă situaţi în afara ei. Codul Penal vorbeşte de uciderea unei persoane şi nu a unei fiinţe umane. Chiar dumneavoastră faceţi mai sus diferenţa dintre cele două numind persoana entitate ficţională. Mai mult o persoană care se situează în afara legii, de exemplu un infractor periculos, poate fi ucis de un poliţist, fără ca acesta să aibă probleme, pentru că infractorul periculos pierde dreptul de a fi protejat de lege (art. 53 din Constituţie) şi se situează în afara legii.

      Eu nu am spus că sunteţi îndoctrinat. Eu am spus că sunteţi la început şi că va dura destul de mult timp până vă veţi lămuri foarte bine anumite aspecte. Făceam referire la un sistem filosofic tocmai din acest motiv.

      • suveranul says:

        Spuneti:”. Este primul şi cel mai primitiv sistem instituţional. Există drepturi, exista interdicţie, există pedeapsa care păzeşte interdicţia. Fără acest sistem social, păcatul nu poate exista.” Va spun in caz ca n-ati stiu, sau va amintesc in caz ca stiati, pacatul poate exista si fara “sistem social” si chiar nu e pedepsit deloc de sociatate, mai grav este sustinut si peperpetuat inca de la caderea lui Lucifer; se numeste mandrie. Daca acest pacat nu ar fi existat, alta ar fi fost soarta omenirii, dar sa nu uitam ca : mandria este radacina tuturor pacatelor. Nu stiu unde va situati spiritual, dar putin mai multa credinta nu v-ar strica. Fiindca daca am avea credinta cat un bob de mustar, am putea sa mutam muntele din loc,cu atat mai mult ati crede, ca ceea ce sustin eu, este posibil, indiferent de statul republica/democratic in care ne-am afla, fiindca dupa cum stiti, intr-un stat comunist, sau dictatorial asa ceva nu este posibil, cu toate ca nici comunistii nu puteau actiona pana nu extrageau prin orice metoda semnatura, acceptul–consimtamantul unui om. Dupa cum spunea si N. Steinhardt:”“Un singur lucru nu poate Dumnezeu sa faca: sa ne mantuiasca fara consimtamantul nostru”. Nicolae Steinhardt ” Prin aceasta am vrut sa va arat importanta consimtamantului indiferent de regimul politco- social in care am trai. Excludem inchizitia si cele de tipul ei.
        Am sa va dau un exemplu care edifica clar diferenta dintre fiinta umana si paiata( strawman)
        Pentru dovezi aditionale ca paiata nu esti tu, priveste-ti cecurile personale. Iata un exemplu de cec.

        Observa cele doua sageti rosii. Prima arata spre un nume scris integral cu majuscule, paiata lui John. Nu vei gasi numele tau adevarat pe nici un cec. A doua sageata, arata spre linia semnaturii, care se termina cu literele “MP” – care inseamna “micro-print”. Daca te uiti atent la linia semnaturii vei observa ca nu este pur si simplu o linie. Linia este facuta din niste cuvinte si spatii care sint repetate de-a lungul ei, cum se arata aici.

        Urmatoarea poza arata o sectiune a liniei semnaturii, marita de 60 de ori. Se pot distinge clar cuvintele care constituie linia: “SEMNATURA AUTORIZATA”

        Motivul pentru care linia semnaturii de pe cecurile personale este constituita din cuvintele “SEMNATURA AUTORIZATA” este acela ca este o imposibilitate fizica pentru denitatorul contului (paiata) sa semneze ceva. Dupa cum bine va dati seama, paiata nu are maini cu care sa semneze vreun cec. Banca stie ca fiecare semnatura care apare pe vreun cec este semnatura omului viu, in calitate de agent autorizat, reprezentant, al paiatei. Cuvintele care apar in microprint pe linia semnaturii reveleaza faptul ca tu esti reprezentantul autorizat, si nu detinatorul contului. Cind semnezi un cec sau orice alt document pentru paiata, tu esti de fapt partea garantanta (accomodation party), adica garantul (surety), si prin urmare, ai 100% responsabilitate pentru toate datoriile paiatei. Inca o dovada ca esti raspunzator sa platesti beneficiile pe care le primesti prin intermediul paiatei.
        accesati linkul de mai jos pentru poze:
        https://suveranitate.wordpress.com/2011/05/01/ce-este-paiata-numele-tau-scris-in-intregime-cu-majuscule/.
        Apoi invocati art53 din Constitutie, dar nu l-ati citi pana la capat probabil, caci alineatul 2 spune: “….Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii” Unde anume reiese ca non-cetateanul poate fi omorat, fara ca infractorul sa fie pedepsit? cand zice negru pe alb: “fara a aduce atingere” macar. Dar a-ti citit macar o data Declaratia drepturilo omului? Este a OMULUI nu a persoanei. Iar daca veti citi foarte atent, veti obserta mai ales in acea “declaratie” ca se face o distinctie vizibila intre persoana si fiinta umana. Exemplu: ” ART1 ” Toate FIINTELE UMANE(NU persoane, caci ele se nasc sclavi) se nasc libere…. ART2 Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile…. ART3 ORice fiinta umana are dreptul la VIATA, LIBERTATE SI SECURITATEA PERSOANEI SALE( v-am dat filmuletul acela sa intelegi ce inseamna securitate, dar este in detrimentul dumneavoastra daca nu vreti sa va informati) apoi ART8 Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice… observati cum persoana este in stransa legatura cu juridicul, fiindca Fiinta umana este suverana si are imunitate fata de juridic. ART 10..Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil…. samd. Imi pare nespus de rau, ca nu va dati silinta, macar sa intelegeti cum vad eu situatia, ci va multutmiti sa luati ca atare orice documente ale banditilor care taie si spanzura. Va indemn si va rog urmariti acest filmulet pana la capat, caci veti invata enorm si veti avea de castigat, tinand cont ca sunteti o personalitate foarte capabila, si ma bucur ca ne-am intalnit. Va doresc multa sanatate, Doamne ajuta!

      • Bibliotecaru says:

        Eu nu cred că mândria este sursa tuturor păcatelor, ci dorinţa de posesiune. Oricare ar fi păcatul, chiar şi mândria, el se poate descompune, într-un fel sau altul, într-o dimensiune a dorinţei de posesiune. Nu întâmplător sfinţii părinţi se retrag în pustie fără să posede nimic, nu întâmplător şi fericirile sunt legate tot de posesiune. Nu vreau însă să insist mai mult decât o banală clarificare de limbaj.

        Ştiu că foarte multe texte au tradus prin mândrie sursa păcatului. Traducerea este însă puţin forţată. Acea mândrie se referă tot la posesiune, pentru că mândria spiritului reprezenta de fapt afirmaţia făcută de diavol că ar deţine puteri mai presus de ale lui Dumnezeu.

        De exemplu, dacă un vindecător înzestrat de Dumnezeu înceapă să trăiască cu impresia că el vindecă oamenii şi nu Dumnezeu, apare această mândrie.

        Eu aş fi folosit un alt cuvânt românesc… “a se semeţii” pentru că include şi sensul de trufaş, obraznic, provocator. În cazul oamenilor, mândria reprezenta folosirea abuzivă a poziţiei sociale obţinută pe seama divinităţii şi, implicit, a puterilor divine… în interes propriu. Avem un exemplul al mândriei chiar în aceste zile…

        https://theologhia.wordpress.com/2011/05/12/patriarhia-ierusalimului-a-renegat-biserica-ortodoxa-romana-ce-se-afla-pe-cei-3-000-de-metri-de-teren-de-la-care-a-inceput-razboiul/

        Repet. Păcatul nu poate exista decât dacă există ceva permis, ceva interzis şi o pedeapsă. Acest lucru înseamnă un sistem social, adică regulile după care o societate se conduce. Un copil, de exemplu, nu poate păcătui pentru că nu are dimensiunea alternativei, nu poate identifica ceva bine şi ceva rău, cu atât mai mult nu percepe răspunderea şi pedeapsa. În societate, regulile unui copil nu se aplică, nu poate fi pedepsit de lege. La fel şi cel care fără discernământ. Chiar şi Religia face diferenţa asta pentru copii mai mici de 7 ani. (iată încă o regulă venită de foarte mult timp care, în societatea de astăzi, se traduce în cei “7 ani de acasă”)

      • Bibliotecaru says:

        Credinţa este o noţiune alunecoasă în gura omului.

        Este evident că la început credinţa avea alt sens decât acum. Nu se punea problema credinţei în momentul în care Dumnezeu reprezenta o dovadă concretă. Omul lua direct legătura ca Divinitatea, prin urmare nu avea de ce să se îndoiască de existenţa Divină mai mult decât ne îndoim de prezenţa vecinului nostru. Iată însă că Adam, care avea o relaţie directă cu Dumnezeu, îi ştie puterea, îi cunoaşte întreaga dimensiune… este amăgit de şarpe şi nu crede că va muri dacă va încălca interdicţia. V-aţi întrebat de ce? Acum, în ziua de astăzi, are logică această neîncredere, dar atunci?

        Credinţa nu constă în a crede în Divinitate şi nici în a urma o condiţionare de natură religioasă, cu atât mai mult nu se reduce la a practica credinţa urmând nişte ritualuri.

        18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
        19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
        20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
        21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
        22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
        23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
        24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
        25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.
        26. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
        27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

        (Sfânta Evanghelie după Luca, Cap. 18)

        Credinţa este legată de renunţarea de sine, prin renunţarea la valorile sociale în favoarea eului, acceptarea caracterului Divin al propriei fiinţe. Cine se chinuie să aibă credinţă, nu are cum să aibă credinţă. Cine încearcă să mute munţii ca să-şi dovedească credinţa, cu siguranţă că nu are credinţă. Cine însă îşi acceptă natural caracterul Divin…

      • Bibliotecaru says:

        Observ că aţi luat un text pe blogul:
        http://www.terrana-ecovillage.ro/?p=281

        Nu ştiu de ce nu înţelegeţi că eu am citit aceste lucruri de foarte mult timp. Insistaţi… mă rog, cum credeţi că e mai bine.

      • Bibliotecaru says:

        Spuneţi:
        “Unde anume reiese ca non-cetateanul poate fi omorat, fara ca infractorul sa fie pedepsit?”

        Vă rog să recitiţi cu atenţie. Sunt două greşeli pe care le faceţi în interpretarea acestui text.

        1. Textul spune aşa “fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertăţii.”
        Nu spune “fără a a duce atingere existenţei”, adică a celui în viaţă, respectiv, în general, a tot ceea ce este în viaţă. Spune “fără a aduce atingere existentei dreptului”, respectiv “fără a aduce atingere existentei libertăţii”.

        Cu alte cuvinte dreptul şi libertatea dată de constituţie continuă să existe atunci când se aplică articolul 53. Restrângerea este numai a exerciţiului dreptului şi libertăţii conferite de constituţie.

        2. A doua greşeală este mai puţin subtilă. Non-cetăţeanului nu i se aplică nici o prevedere constituţională. Vă amintiţi, nu are obligaţii, dar nici drepturi. Este al nimănui.

      • Bibliotecaru says:

        🙂 Aveţi dreptate, şi nu aveţi dreptate.

        Textul aşa spune în aparenţă, fără doar şi poate. Dar eu aş fi subliniat următorul citat, care, printre altele, spune că acea fiinţă trebuie să fie cetăţean.

        “nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sint independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.”

        Sesizaţi cum “omul” devine cetăţean?

        Nici nu ar putea fi altfel, Declaraţia Drepturilor Omului nu este un document instituit de oameni, ci de state. El este adoptat la 10 decembrie 1948 în Adunarea Generala a O.N.U. În plus el este semnat de fiecare stat în parte. Documentul se referă tocmai la răspunderea statului faţă de cetăţenii ei.

        Bănuiesc că aţi urmărit ştirile prin care nişte militari ai Statelor Unite au năvălit peste un stat suveran, Pakistan, fără nici un respect faţă de suveranitatea Pakistanului, şi au executat, dincolo de orice lege, un om. A păţit ceva Statele Unite? Au primit americanii ceva sancţiuni ONU? Repet, nu numai că a omorât nişte oameni, dar au şi încălcat suveranitatea Pakistanului. Evident că nu există nici un fel de rezoluţie ONU sau orice altceva care să permită SUA această intervenţie (fie vorba între noi, nu este nici prima dată când SUA face aşa ceva). Statele lumii s-au bucurat că un terorist a fost ucis cu sânge rece.

      • Bibliotecaru says:

        În sfârşit, aş vrea să vă mai spun o dată că trebuie să translataţi sistemul american sau canadian din filmuleţe la sistemul românesc, pentru că este diferit.

        Vorbiţi de acea filă de CEC. Eu nu am nici bancnote, ce să mai vorbesc de file cec. Aţi verificat dacă şi la noi este la fel acea linie cu micro-print?

        Stimate domn,
        A rămas celebru cazul în care un american a scris un cec pe un porc viu, şi acesta s-a considerat un cec valabil. Vă asigur eu că nu era scris nimic cu micro-print acolo.

        Este normal ca o semnătură să fie autorizată pentru că acea semnătură altfel nu are efect juridic. Dacă observaţi, şi pe cecurile româneşti scrie semnătura reprezentantului legal, tocmai pentru că acea semnătură are implicaţii juridice. Nu ştiu cum e la alţii, dar la noi regulile cred că sunt următoarele:

        http://www.dreptonline.ro/legislatie/norma_tehnica_privind_cecul_4_2008.php

  5. suveranul says:

    Ca sa nu uit, va dau tema de casa:) tratati-o ca pe o gluma. Security of the person, aici este smecheria. Vizioanare placuta, si va mai astept; imi face o deosibita placere sa schimbam pareri, Doamne ajuta!

    http://video.google.com/videoplay?docid=436798682226252164#

  6. suveranul says:

    Legat de mandrie, Sfanta Scriptura: “Inceputul oricarui pacat este mandria” (Sirah 10, 15). Nu mandria este cea care l-a aruncat pe Lucifer din Rai? Nu era el cel mai frumos inger, Arhanghelul, care deja avea sub control cetele de ingeri? Va indemn sa mai cititi din lucrarile Sfintilor Parinti, care in unanimitate afirma ca mandria este mama tutror pacatelor.
    SPuneti: “este amăgit de şarpe şi nu crede că va muri dacă va încălca interdicţia. V-aţi întrebat de ce? Acum, în ziua de astăzi, are logică această neîncredere, dar atunci?” Pai credeti ca ati fi actionat altfel daca ati fi fost in locul lui Adam? Ati uitat ca satana, este tatal minciunii? Nu ati fost pacalit niciodata in viata? Sunt sigur ca da,de un om, daramite de imparatul minciunii, de minciuna insasi! Pai absolut tot ce iese din gura necuratului este minciuna fara doar si poate, si precum un copil care nu are – va citez: “dimenziunea alternativei”, de asemenea nici Adam nu cunostea consecintele mortii. Avea aceea inocenta si probabil era dornic de o experienta nou, care la costat viata. De aceea cu diavolul nu se sta de vorba.
    Spuneti:”Credinţa este legată de renunţarea de sine, prin renunţarea la valorile sociale în favoarea eului, acceptarea caracterului Divin al propriei fiinţe” Faceti o imensa greseala, si anume: Nu acceptarea caracterului divin al propriei fiinte inseamna credinta, fiindca in acest caz te increzi in tine si e grav; ci acceptarea lui Iisus Hristos in viata proprie, la aceasta se rezuma credinta. In alte cuvinte: “Credinţa este actul tău de proprietate pentru viaţa veşnică în Dumnazeu. Credinţa înseamnă a-L crede pe Dumnezeu pe cuvînt şi ai nu-I pune nici o întrebare;Credinta inseamna o predare de bunăvoie faţă de cel care este Domnul vieţii tale, adica Iisus; Prin credinţă mintea se încrede în Dumnezeu, voinţa se supune poruncilor Lui şi viaţa ascultă slujindu-L pe El; Credinţa este de neînţeles. Ea este de înţeles fară a căuta şi înţelege cauze. Aceasta se bucură în necazuri(Romani 5:3). Ea preferă să sufere(Evrei 11:25). Primeşte lucrurile toate lucrurile după voia Tatălui (Filipeni 1:12). A crede este a face întocmai voia Domnului, vorbele fiind fără nici o valoare înaintea Lui. Dupa cum sustineti dumneavoastra putem conclude ca ne nastem cu credinta, ori Adevarul nu este asa, ci fiecare din noi nu se naşte cu această credinţă. Ea vine în urma auzirii Cuvîntului lui Dumnezeu. De aceea, ni s-a poruncit să spunem despre Creator la orice făptură ca să poată auzi şi să creadă. Interpretati cum doriti acea declaratie a omului, pentru mine de asemenea nu are nici o insemnatate cum nu a avut viata acelor amarati pakistanezi, fata de americanii care i-au masacrat. Drepturile omului, asa cum sunt ele trecute in declaratie sunt tratate cu nulitate de exact aceia care au intocmit acea declaratie. Stiti de ce? Fiindca puterea lumii a fost data in mainile agentilor iadului, iar toate acestea din cauza adancirii noastre ca umanitate in pacat. Va sustine ideea sus si tare, cum ca nu este posibil in situatia de azi sa ai libertate absoluta cu care ne-am nascut fiecare in parte. Ne nastem liberi, dar devin sclavi chiar dupa intocmirea certificatului de nastere, si predarea noastra de catre parinti in mainile statului. Evident daca ei ar fi constienti de ce se intampla nu cred ca ar proceda in felul acesta. Si am sa va spun un caz real, intamplat in Anglia, unei femei, care avea 7 copii, printre care si un nou nascut inca neinregistrat(abandonat), fara certificat, ia-u fost luati toti cei 7 de catre a agentie a protectiei copilului, pe motiv ca mama este alcoolica etc. Dupa scurt timp, agentii au revenit numai cu noul nascut si l-au intors mamei fiidnca el nu figura niciunde in baza lor de date, si anume nu aveau nici o jurisdictie asupra copilasului. Intelegi acum de ce statul ne vrea pe toti scrisi cu majuscule si numerotati, fiidnca altfel nu pot avea jurisdictie asupra noastra, fara ca noi in ignoranta sa acceptam sa fim tratati ca o entitate fictiva si nu ca creatie Dumnezeiasca. Lucifer si inventia sa diavoleasca, statul si juridicul se supun legii naturale, divine, acest lucru nu se poate contesta. Daca vreti acceptati, daca nu, cu durere va urez ignoranta placuta.
    Pentru numele Domnului, priviti acest scurt material. Sa fie inspre trezirea dumneavostra. Doamne ajuta

    • Bibliotecaru says:

      “Inceputul oricarui pacat este mandria” (Sirah 10, 15)

      Aţi citit dumneavoastră asta în biblie, sau aţi găsit pe undeva pe net? Puteţi să verificaţi şi să-mi daţi şi versetul următor?

      Eu vă spuneam că mândria este o traducere greşită în înţelesul de astăzi, de aceea nu se poate spune că mândria este sursa păcatului. Mai sus nuanţam ce anume se înţelege prin mândrie în sens biblic şi că el este legat de posesiune. Mai spuneam că un termen mai corect ar fi “a se semeţi”. Mă contraziceţi, mă trimiteţi la sfinţii părinţi…

      Să nu spuneţi că sunt rău, am căutat scrierea doctrinară a bisericii ortodoxe:

      Citiţi acolo ce scrie despre mândrie şi apoi ce am scris eu mai sus (May 13, 2011 at 2:21 pm ). După care îmi puteţi spune cu ce diferă ce am spus eu de ceea ce scrie acolo.

      Eu, dacă vreţi, mă pot bate cu domnia voastră citând de pe alte bloguri, de exemplu… http://birnaz.blogspot.com/2009/04/importanta-credintei.html fără ca aceste puncte de vedere să reprezinte ceea ce gândesc, astfel încât să pot să şi explic, dar nu văd nici un sens în asta.

      Cât despre filmuleţ, cred că vă spun pentru a patra oară… Ceea ce spuneţi dumneavoastră este LA AMERICANI ŞI CANADIENI, nu la români. Noi avem alt fel de sistem juridic, nu are nici o legătură cu al lor. Noi nu avem nici măcar acele instituţii la care fac referire toate aceste filmuleţe. Dumneavoastră vreţi să discutăm despre americani sau despre români, ca să înţeleg şi eu despre ce vorbim? Americanii pleacă în toate aceste “demonstraţii” de la Constituţia Americană şi documentele constitutive ale instituţiilor americane. Ce spun ei este corect în interpretarea strictă juridică de acolo, deşi ignoră ceva foarte important, cutuma şi instituţia precedentului, care în america, spre deosebire de noi, există. Cu noi însă nu are nici cea mai mică legătură, că noi nu ne guvernăm societatea după legile americane.

      În acel film nu prea se înţelege despre ce este vorba, pentru că sunetul nu este foarte clar, dar cu siguranţă că judecătorul îl putea aresta oricând pentru sfidarea curţii. Atunci când te întreabă judecătorul cine eşti şi spui “Mă chemă Gigi şi atât”, cu alte cuvinte nu-ţi declini identitatea conform procedurii, nu pui pe nimeni în încurcătură căci există procedura identificării persoanei, dar poţi enerva judecătorul astfel încât să te ţină în puşcărie până faci ce vrea instanţa. Acel cetăţean a avut impresia că a făcut o mare izbândă, de fapt judecătorul nu şi-a pus mintea cu el. Aveţi impresia că este primul om care refuză să-şi decline identitatea în timpul proceduri preliminarii?

      Iar povestea că au dat un copil înapoi mamei beţive pe motiv că nu a avut certificat de naştere, este un banc. Există procedura înscrierii unui astfel de copil, nu este o problemă din asta. Credeţi că un nou-născut găsit pe treptele unei biserici nu poate fi înregistrat. Dar un copil ceva mai mare, să zicem trei ani, care este găsit pe stradă rătăcit (fără să ştie cine e şi unde stă), nu poate fi înregistrat? Dar copilul atunci când mama moare la naştere? Nu se inventează roata acum, toate aceste proceduri există de foarte mult timp şi astfel de lucruri au mai fost de sute şi mii de ori.

      • suveranul says:

        Nu am sa va mai spun unde gresiti, ci am sa incerc cu pasi marunti sa stabilim unele adevaruri, ca mai apoi sa vedem daca mai aveti argumente si ce fel, pentru a combate aceste adevaruri la care sper sa hotaram de comun acord.

        Primul lucru si cel mai important, este o diferenta intre fiinta umana si persoana ca subiect al juridicului? Apoi, este o diferenta gramaticala in a va scrie numele normal, cu initiala majuscula si restul cu litere mici comparativ cu tot numele scris cu majuscule?(referire la Capitis diminutio maxima) Haideti sa incercam sa stabilim pe ce unda ne situam, apoi trecem mai departe. Doamne ajuta

      • Bibliotecaru says:

        1. “este o diferenta intre fiinta umana si persoana ca subiect al juridicului?”

        Îmi puteţi da un exemplu în care legea românească face o diferenţă între “fiinţa umană” şi “persoană”. Dacă în lege nu se vorbeşte despre acea “fiinţă umană”, în sensul pe care îl daţi dumneavoastră aici, despre ce diferenţă vorbim de fapt? Cum am mai spus, există o diferenţă, numai că în lege nu se vorbeşte decât despre persoană, adică un om care are drepturi şi obligaţii, şi nu despre “fiinţa umană”, adică un om căruia lege nu i se aplică.

        2. “este o diferenta gramaticala in a va scrie numele normal, cu initiala majuscula si restul cu litere mici comparativ cu tot numele scris cu majuscule?”

        LEGE nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă

        NORME METODOLOGICE nr. 1 din 7 iulie 1997 pentru stabilirea conţinutului, fluxului documentelor şi a nomenclatoarelor unitare, care să asigure ţinerea în actualitate a evidenţei şi a Registrului permanent de evidenţă a populaţiei

        Căutaţi unde anume scrie că numele trebuiesc scrise cu majuscule şi că acest gest are o semnificaţie specială.

        Citaţi-mi vă rog o lege din România care face diferenţa despre care vorbiţi a numelui scris numai cu majuscule şi a numelui scris cu prima literă majusculă sau numai cu minuscule. Unde anume se face legătura între cum este scris numele şi fiinţă, persoană, cetăţean, firmă…

        Cei din filmuleţe veneau să justifice această teorie cu prevederi legale ale SUA şi CANADA, prevederi care făceau aceste diferenţe. Citaţi-mi şi mie legile româneşti care fac aceste diferenţe.

        Stimate domn,
        Încă o dată. Şi eu am văzut aceste filmuleţe, şi eu am ciulit urechile ascultând aceste lucruri. Dar după ce mi-au atras atenţia, am început să caut prin legislaţia românească. Ei bine, eu nu am găsit nimic. Nu spun că nu există, eu spun că nu am găsit acea legislaţie românească care să justifice cele ce se spun în filmuleţe. Dacă dumneavoastră găsiţi aceste justificări în legislaţia românească (nu în cea americană sau canadiană, care nu are legătură cu a noastră), vă rog să-mi citaţi legea şi articolul pentru a putea să văd şi eu despre ce este vorba. Eu nu am cum să discut despre aceste lucruri în România pe legislaţia din SUA. Asta o fi la ei, la mine nu este.

        Dacă se trezeşte cineva să spună el o regulă de la sine putere care spune… scrie băi cu majuscule ca să înţeleg ce ai scris, asta este altceva. Dacă s-a împământenit ca în acte să se scrie cu majuscule, asta este altceva. Important este să existe o lege care să spună, se scrie cu majuscule pentru că… şi urmează explicaţia care face din fiinţă liberă o persoană sclav.

        Am fost printre cei mai virulenţi apărători al neadoptării paşapoartelor şi Cărţilor de identitate biometrice. De ce? Pentru că este dreptul cetăţeanului că nu fie silit să facă ceva împotriva credinţei sale, mai ales pentru că în Constituţie dreptul la libertate religioasă este destul de puternic:
        Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

        Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt.

        Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

        La un moment dat se găsise o soluţie de mijloc putându-se opta pentru varianta nebiometrică… dar nu mai sunt aşa de sigur că astăzi mai poţi alege. Aici este altceva. Ceea ce spuneţi dumneavoastră însă nu poate fi combătut pentru că nu există o prevedere legală pe care să poţi să o combaţi, sau poate există şi nu ştiu eu de ea. Ce lege anume ar trebui schimbată? Unde este contradicţia?

        Este foarte simplu, dacă dumneavoastră găsiţi legile româneşti care stabilesc ceea ce clamaţi, atunci avem un punct de plecare. Citesc şi eu legile şi-mi pot face o părere. Nu puteţi pleca însă într-o discuţie despre legislaţia românească pornind de la prevederile legale americane şi canadiene… Să discutăm schimbarea legilor americane şi canadiene?… care este finalitatea? Să discute ei, doar nu vor schimba americanii legile că vreau eu, din România.

      • suveranul says:

        Draga amice, permite-mi te rog sa ma adrez la per tu. Recunosti ca exista o diferenta intre fiinta umana si persoana, dar nu poti gasi o lege care sa evidentieze acest lucru. Eu iti spun, ca nu ai nevoie de o anumita lege, ci e nevoie ca tu, in sinele tau, sa realizezi ca numele din buletin, scris cu majuscule nu te reprezinta pe tine, personalitatea ta, sufletul tau, ci este o inventie juridica, avand ca unic scop inrobirea si stoarcea energiei tale, care nicidecum nu are ca sursa statul. Energia este viata, iar viata este Dumnezeu. Tu esti in carne si oase, persoana din buletin este o fictiune. Tu o pui in miscare prin propriu-ti consimtamant de fi identificat cu persoana atribuita de stat, nedelimitandu-te de aceasta. ” # Declarația Universală a Drepturilor Omului (1789) a preluat ideile de filosofie socială ale lui John Locke – adevărata „biblie a liberalismului și individualismului” – și a statuat în art. 2 că „scopul oricărei asociațiuni politice este păstrarea drepturilor naturale și indescriptibile ale omului”, iar în art. 16 a rezumat concepția despre statul de drept: „ orice societate în care granița drepturilor nu este asigurată și nici separația puterilor determinată, nu are constituție”.
        # Principiul filosofic al drepturilor și libertăților naturale ale ființei umane înseamnă nu numai că ființa umană, în individualitatea ei, se naște purtându-le, ci și faptul că, de când există ființa umană, există drepturile și libertățile ei. Drepturile și libertățile inerente naturii umane sunt imprescriptibile de către stat, pe de o parte, iar pe de alta sunt inalienabile de către cel care este titularul lor. Aceasta înseamnă că statul este limitat tocmai de ceea ce e natural în drept, de individul uman, subiectul unui sistem de drept fiind expresia sistemului dreptului, aceasta având și temeiul în condiția umană, pe coordonatele ei „omni et soli” aceleași.” sursa wiki. De asemenea te rog sa lecturezi acest material care va evidentia ceea ce sustin: http://revcurentjur.ro/arhiva/attachments_200512/recjurid051_21A.pdf Spre deosebire de persoana din punct de vedere juridic, care este privita doar ca SUBIECT cu drepturi si obligatii(entitatea numita persoana), este limitata in drepturi, dar mai mult are si obligatii fata de creatorul ei si anume: statul(ridicol), drepturile naturale sunt drepturi ce revin FIINTELOR UMANE, in virtutea singurului fapt ca sunt FIINTE UMANE si se raporteaza numai Creatorului lor, adica Dumnezeu. Din moment ce accepti sa fi identificat cu persoana din buletin, prin supunere voluntara, consimti in aceeasi masura ca drepturile naturale sa nu-ti mai fie recunoscute. De aceea putem fi amendati, fiindca nu purtam centura de siguranta. Care este partea vatamata in acesta situatie? Cui aducem prejudicii in caz ca nu avem centura? Observati paradoxul? Persoana din punct de vedere juridic este o convenţie socială, la care conventie eu NU am convenit, ci parintii mei. Omul este in esenta liber, si nu poate fi supus unei obligatii decat prin propria sa vointa. Exista in lege, principiul autonomiei de voita, anume aceea inzestrare a divinitatii cu care fiecare in parte ne nastem: libera vointa.
        Cat despre majuscule, eu, personal NU ACCEPT, ca numele meu sa fie scris in totalitate cu majuscule, fiindca in primul rand nu ma reprezinta pe mine, iar in al doilea, este gresit din punct de vedere gramatical. V-am scutit de osteneala si am sa expun mai jos regula scrierii cu majuscule cum a fost stabilita in DOOM.

        “Scrierea cu majusculă
        Literele mari (majusculele) au In principiu aceleaşi valori fonetice cu literele mici (minusculele), dar, prin convenţie ortografică, transmitşi alte informaţii faţă de acestea. Aceste informaţii pot fi de natură lexicală (valoarea semantică de individualizare a numelor proprii, spre deosebire de valoarea de generalizare a numelor comune; a se vedea diferenţa dintre creangă şi Creangă, bucteni şi Bucteni, renactereşi Renactere, balanţăşi Balanţă, apusşi Apus, arcticşi Arctic, pastoralaşi Pastorala, pe de o parte,şi dintre Dieselşi diesel, Damascşi damasc, Păcalăşi păcală, Halimaşi halima, pe de altăparte), morfologică (substantivecomune—substantive proprii, cu tot ce presupune această distincţie, de exemplu genul personal),sin tacti că(fu n cţia de delimitare a unor comunicări lingvistice, Indeplinită de majuscule), stilistică (sublinierea emfatică a unor cuvinte). Dacă prin- cipial valorile majusculelor sunt clare, folosirea acestora In diverse situaţii necesităcun oaşterea unor norme detaliate.
        Marcarea Inceputului unei comunicări prin majusculă se referă la următoarele situaţii: 1) primul cuvânt al unui text; 2) primul cuvânt al unui titlu; 3) primul cuvânt al formulei de adresare a unei scrisori (Domnule Ministru)şi primul cuvânt al textului care urmează după adresare,deşi după formula de adresare se pune virgulă (Domnule Ministru, Subsemnatul…); 4) primul cuvânt al propoziţiilor şi al frazelor independente din cuprinsul unui text, după punct, semnul Intrebării, semnul exclamării, puncte de suspensie sau două puncte (obligativitatea majusculei este numai după punct; după celelalte semne menţionate se scrie cu majusculă când e vorba de o nouă comunicare, deci de o nouă idee, marcată printr-o pauză mai mare, nu de continuarea ideii precedente, iar In cazul celor două puncte trebuie ca acestea să introducă o vorbire directă neanunţată de autorul acesteia); 5) la primul cuvânt al unui vers (dacă autorul nu a scris altfel); 6) cu intenţii stilistice(,M-am Intálnit cularna la Predeal”)

        Marcarea numelor proprii prin majusculă necesită urmă- toarele precizări:
        1. Se scriu cu iniţială majusculă toate numele proprii simple sau compuse cu termeni sudaţi:
        a) de persoane (prenume, nume de familie, pseudonime şi porecle, nume de personaje literare umane: Gheorghe, Popescu, Păstorel,Nababul, Vidra, Gerilă);
        b) mitologiceşi religioase (Jupiter, Zeus, Buda, Alah,leh o va, Moise, Dumnezeu, Christos);
        c) de animale (Grivei, Joiana, Murgu);
        d) de aştrişi de constelaţii (Casiopeea, Uranus, Luceafărul, Luna, Pămántul, Soarele, Balanţa, Gemenii)
        e) de evenimente istorice (Reforma,Renacterea,Comuna)
        f) de organeşi organizaţii de stat, politice, naţionaleşi internaţionale, de Intreprinderi, instituţii, firme (Bundestag, Senatul, Parlamentul, Rompress, Romarta, Vulcan, Tractorul, Ateneul,
        Coleus);
        g) geograficeşi teritorial-administrative (Bucurecti,Olt, Everest, Bucegi, Románia, Franţa, Cotroceni, Dol]);
        h) de sărbători calendaristice, religioase, naţionale şi internaţionale (Crăciun,Pacte, Ramadan);
        i) de publicaţii periodice, de opere literare,ştiinţifice, artistice (Adevărul, Moromeţii, Getica, Pastorala);
        j) de mărci de produse industriale (Arctic, Telecolor, Sony, Volvo);
        k) de rase, specii, varietăţi etc. de animale sau de plante (Pinzgau, Bazna, York, Sussex, Toulouse, Golden, Aurora).

        2. Nu se scriu cu iniţială majusculă:
        a) nume comune provenite din nume proprii (ford, mercedes, coulomb, hertz, ohm, havană,un harpagon,un mecena,o odisee);
        b) numele punctelor cardinale: est, sud, apus, miazăzi, occident;
        c) denumirile funcţiilor de stat, politiceşi militare, titlurile şi gradele ştiinţifice şi didactice: senator, primar, prefect, precedinte, rege, cah, Impărat, voievod, general, doctor, conferenţiar;
        d) termeni generici pentru organeşi organizaţii de statşi politice, instituţii, Intreprinderi, firme, când nu denumesc entitatea dată: membrii guvernului, vine de la facultate, merge la firmă;
        e) denumirile epocilor istoriceşi geologice care nu au semnificaţia unor evenimente: antichitatea, feudalismul, capitalismul, paleozoicul;
        f) numele de popoare: román, francez, bulgar, american;
        g) numele lunilorşi ale zilelor săptămânii: ianuarie, martie, ]oi, duminică;
        h) numele obiectelor deInvăţă m â nt : matematică, chimie, zoologie.

        3. Numele proprii formate din mai mulţi termeni se scriu:
        a) cu iniţială majusculă la toţi termenii (cu excepţia cuvintelor ajutătoare: articole, prepoziţii, conjuncţii, dacă nu se află pe primul loc) când sunt: nume de persoaneşi de personaje literare (Ion Creangă, Constantin Rădulescu-Motru,ùtefan cel Mare, Albă-ca-Zăpada); nume proprii mitologiceşi religioase (Amon-Ra, Cel-de-Sus); nume proprii de animale (Rilă-Iepurilă, Riţa-Veveriţa); numele de aştrişi de constelaţii (Luceafărul-de-Dimineaţă, Steaua-Polară, Clocca-cu-Pui); denumirile de evenimente istorice (Conferinţa ONU pentru Dreptul Mării, Unirea Principatelor, Al X-lea Congres Internaţional al Lingvictilor); denumirile organelorşi organizaţiilor de statşi politice, naţionale şi internaţionale ale Intreprinderilor, instituţiilorşi firmelor (Serviciul Roman de Informaţii, Curtea de Conturi, Adunarea Naţională Franceză, Biblioteca Centrală Universitară, Institutul de Lingvistică,ùcoala Centrală de Fete); numele geograficeşi teritorial-administrative (care nu cuprind termeni generici—Curtea de Arge%, Sub Cetate, Slănic- Moldova, Marea Britanie, Noua Zeelandă), care cuprind un termen generic: baltă, deal, lac, bulevard, piaţă etc., urmat de unul sau mai multe substantive In genitiv, de prepoziţie + substantiv, de adjective, de un numeral cardinal, termenul generic aşezat pe termenul secund sau Intreaga formaţiedenu meşte altă realitate decât termenulcom pu s (Balta Brăilei, Bulevardul Armata Poporului, Muntele de Sare, Balta Mare, Bulevardul 1848,Tusnad-Băi, Poiana Brasov, Piatra-0lt); care cuprind pe locul al doilea un termen de identificare (Puchenii- Mosneni, Eforie-Nord); care cuprind nume generic precedat de un cuvânt de legătură (Sub Arini, După Deal); care cuprind denumirea oficială a statelor (Statele Unite ale Americii, Republica Moldova); denumirile sărbătorilor calendaristice, religioase, naţionale şi internaţionale (Anul Nou, Ziua Victoriei,Schimbarea la Faţă); titlurile onorifice, numele ordinelorşi ale medaliilor de stat (0rdinul Mihai Viteazul, Legiunea de 0noare);
        b) cu iniţială majusculă numai la primul termen (dacă ceilalţi termeni nu sunt substantive proprii Incorporate, ca In Columna lui Traian): formulele de politeţe (Domnia voastră, Excelenţa sa, Alteţa sa, Măria ta, Maiestăţile lor imperiale); titlurile publicaţiilor periodice, ale operelor literare, artisticeşiştiinţifice (Convorbiri literare, Romania liberă, Amintiri din copilărie,0 scrisoare pierdută); denumirile docu- mentelor oficiale, naţionale şi internaţionale (Legea Invăţămantului, Regulamentul organic); denumirile mărcilor de produse industriale: Flori de camp (săpun),
        Macul rosu (pudră); numele proprii ale raselor, speciilor etc. de animale şi plante (Marele alb, Cornul-caprei); numele edificiilor şi ale monumentelor (Sala sporturilor, Monumentul aviatorilor)

        Scrierea abrevierilor cu majusculă se face când:
        a) sunt abrevieri cu caracter internaţional (N.B., P.S.);
        b) abrevierile numelor de puncte cardinale, unor unităţi de măsură, simboluri (matematice, chimice etc.), de nume de personalităţi, de ţări, de Intreprinderi (N., E., Hz, A., G., Al., C., 0., L., I.L. Caragiale, ùt.0. Iosif, S.U.A., C.E.C., 0.N.U, Plafar);
        c) formulele de politeţe abreviate (D-ei);
        d) abrevierile numelor de Intreprinderişi instituţii formate din iniţialeşi din fragmente ale termenilor componenţi (majuscula poate fi la iniţială sau la toate literele componente:Adas sau
        ADAS)
        e) abrevierile unităţilor de măsură pot avea In forma abreviată o literă majusculă internă când al doilea termen component se prescurtează cu literă mare (kW, mA, Mhz).

        Mai vreti dovezi? Cat despre Capitis diminutio maxima, sunteti la curent. Am gasit ceva vreme in urma intr-un material romanesc, explicatia acestei expresii, dar nu mai pot da de ea. Stiind cum sta situati, sper sa acceptati aceste lucruri ca fiind adevaruri, iar mai apoi sa trecem mai departe. In caz contrar astept raspunsul dumneavostra cu argumente. De exemplu arata-mi unde in lege e scris de ce trebuie folosite majusculele pentru definirea persoanelor. Doamne ajuta!

      • suveranul says:

        Uite ce am mai gasit despre expresia: “Captitis diminutio “: În cazul când se aplica epitimia gravă a excomunicării sau a anatemei, cei în cauză sunt lipsiţi complet de orice drept în cadrul Bisericii. Efectele epitimiilor mai pot fi asemuite şi cu ceea ce în dreptul roman se numea “diminutio capitis”, adică lovirea cuiva de nedemnitate sau de descalificare morală, care era de treifeluri sau de trei trepte, minima, media şi maxima, cu cea dintâi asemănându-se oprirea de la cele sfinte, adică de la Sf. Împărtăşanie, cu cea de-a doua, excomunicarea sau excluderea din Biserică, şi cu cea de-a treia, anatema.

        Capitis deminutio (lat.), pierderea capacităţii juridice

        Capitis diminutio (lat.), moarte civilă sursa http://dorin.ciuncan.com/lexicon/

  7. Bibliotecaru says:

    Stimate domn,
    Nu trebuie să-mi spună majusculele din actul de identitate că acel act de identitate este făcut pentru uzul statului şi nu al meu. Mai mult, este absurd ca cetăţeanul să plătească taxa de timbru pentru a obţine un document care nu-i foloseşte personal (în principiu, cetăţeanul ştie unde stă, cum se “intitulează” şi dacă este român… şi fără să citească în cardul de identitate).

    Cu toate acestea, legea reprezintă convieţuirea în societatea, statul leagă societatea de teritoriu. Este evident că dezideratul statului, de la bun început, este să exercite un control cât mai draconic asupra cetăţenilor săi. Nu este de ales, cine doreşte să locuiască într-un anumit teritoriu trebuie să accepte legile societăţii, altfel nu este acceptat. Şmecheria este nu să nu respecţi legile, ci să le modifici astfel încât să nu fie abuzive.

    “Drepturile și libertățile inerente naturii umane sunt imprescriptibile de către stat…” ştiu, scrie şi wikipedia.

    http://studentladrept.blogspot.com/2011/01/arhid-prof-dr-ioan-n-floca-drept_17.html

    Materiale vă ofer şi eu…

    Din punct de vedere filosofic discuţia este posibilă, din punct de vedere al legii, nu. Cu astfel de legi nu se poate combate legea. Cât timp nu există o lege sau orice fel de argument legal care să facă diferenţa dintre aceste moduri de scriere, pentru lege aceste diferenţe nu există.

    Singurul loc pe care l-am găsit relativ la scrierea cu majuscule este cartea de identitate provizorie.

    Dincolo de discuţii, juridic lucrurile stau astfel. Legea contează.

    “Cat despre majuscule, eu, personal NU ACCEPT, ca numele meu sa fie scris in totalitate cu majuscule, fiindca in primul rand nu ma reprezinta pe mine, iar in al doilea, este gresit din punct de vedere gramatical.”
    Înţeleg că nu aveţi acte? Mă îndoiesc că aţi reuşit să obţineţi acte completate personalizat într-un mod diferit de toţi ceilalţi… (nu cred că s-ar putea, fie şi măcar din cauza soft-ului ce face actele) Încă o dată vă întreb, voinţa dumneavoastră poate duce la încălcarea sau eludarea legii. Dacă da, vă rog să-mi spuneţi cum aţi făcut.

    PS.
    V-aş aduce o informaţie mică… Atunci când s-a construit acest drept roman, latina se scria numai cu un tip de litere, nu erau semne de punctuaţie… nimic. Literele care se săpau în piatră erau diferite de literele scrisului de mână, cursiv… dar totuşi se scria cu un singur fel de litere

    Iată o piatră cunoscută drept inscripţia Pilat (desigur, Pilat din Pont):

    Observaţi cum este scris numele?

    Sfântul Pavel:

    Altă piatră romană

    şi alta

    Subtilităţile despre care vorbiţi ar putea avea o dimensiune corectă uman, spiritual, cum vreţi dumneavoastră, dar nu legală.

    Căutaţi gravurile cu domnitorii români ca să vedeţi dacă numele sunt scrise acolo cu “all caps”… Brâncoveanu, Mihai Viteazu, Vlad Ţepeş, Mircea cel Bătrân… Verificaţi pe zidurile bisericilor, pe monede… vedeţi dumneavoastră undeva scris cu litere mici? Matei Basarab, Nicolae Mavrocordat… Credeţi că atunci se păstra regula cu Capitis Diminutio Maxima?

    Eu nu am contrazis cele ce le spuneţi, eu spun doar că ele nu au valoare în faţa legii. Numai legea are valoare în faţa legii. Dumneavoastră faceţi un expozeu pe care l-aţi auzit pe diferite medii, încercaţi însă să raţionaţi şi dincolo de ele şi să vă întrebaţi ce anume doriţi mai departe? Vreţi acte scrise numai cu minuscule? OK, şi ce faceţi? Daţi statul român în judecată că modul de scriere al actelor sunt contrare credinţei dumneavoastră umane? Pe ce bază legală?

    S-a făcut o întreagă literatură cu acest subiect, a făcut cineva ceva? A obţinut cineva altceva decât nişte valuri mai mult comice decât serioase? Şi atunci… care este finalitatea?

    Nu literele mari şi mici va iau din drepturi, ci faptul că trăiţi într-o societate care se supune legii şi statului. Altfel, societatea ar fi anarhică. Dacă vi se vor scrie actele cu literă mică, nimic esenţial nu se va schimba în viaţa domniei voastre, pentru că această scriere este un lucru formal şi nu substanţial. Drepturile şi obligaţiile dumneavoastră nu au legătură cu scriere numelui cât timp nu există o lege care să facă astfel de diferenţe. Nimeni nu vă impune ceva şi, dacă protestaţi, vă răspunde că vă scrie numele cu litere capitale şi asta e, aţi luat plasă. Un astfel de argument juridic nu există. Statul român nu dă doi bani pe aceste subtilităţi, pentru ei este o uzanţă care vine din spate de pe vremea apariţiei scrisului românesc sau chiar mai înainte de limba română.

    Părerea mea este că pierdeţi vremea cu acest subiect. Există alte subiecte pe care, cu siguranţă, aţi avea mai mult succes în protestul dumneavoastră şi aţi ajuta mult mai mult societatea.

    • suveranul says:

      Draga amice,

      Sunt absolut sigur ca exista o portita de evadare, dar inca o mai caut. Acesta a si fost motivul intalnirii noastre. Credeam ca ma pot consulta cu oameni care au cat de cat cunostinte legate de subiect, si ca impreuna sa incercam sa iesim la liman din paianjenisul acesta de minciuni. Din cat am studiat eu pana acum, am aflat de doua solutii. Prima ar fi un contract comercial cu paiata, UCC(Uniform Comercial Code) Financing Statement; Secured Party Creditor, este un fel de Copyright al numelui si a tuturor derivatelor sale(consultati Winston Shrout ina ceasta privinta), iar a doua solutie, ar fi cea a lui Robert Arthur Menard: Notice of Understanding and INtent, and a Claim of right. V-as fi recunoscator daca m-ati ajuta sa aplic aceste metode, cautand ferestrele pe care la are legislatia romaneasca. VA sfatuiesc sa nu capitulati, inainte de a incepe o lupta, fiindca este rusinos. Daca ati fi consultat intr-adevar tot ce exista pe internet despre aceste metode, va promit ca nu ati fi fost dezamagit, ci s-ar fi aprins sperant. Este posibil; credeti numai. Doamne ajuta!

  8. Bibliotecaru says:

    Cred că am exagerat cu link-urile şi s-a dus în moderare.

    Lexiconul la care faceţi referire reprezintă o traducere care nu are nici o legătură cu scrisul. Acolo “capitis” reprezintă cuvântul “cap”, ca şi în CONTUMAX Capitis, OCCIPITALE Capitis…

    Aveţi aici toate sensurile cuvântului “caput” din care apare şi “capitis”.

    http://www.lexilogos.com/latin/gaffiot.php?p=263

    Găsiţi pe larg sensul folosiri juridice.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s