Dorinta de libertate.

Autodeterminarea a reprezentat pe parcursul istoriei un deziderat spre care au tins multe acţiuni de protest. Oamenii în general contestă autoritatea. Starea naturală a omului este anarhia. Pentru a ilustra acest concept este suficientă o demonstraţie: fiinţând individual, omul nu cunoaşte noţiunea de societate. Doar pentru că există în mijlocul celorlalţi, fiinţa umană este capabilă să asimileze această noţiune. În absenţa celor din jurul nostru, conceptele atât de preţuite în societate ne-ar rămâne străine. Fiinţa, în stadiile sale incipiente, imită. Tocmai de aceea influenţa celorlalţi este la început decisivă, pentru că ne modelează conştiinţa.

    Odată cu maturizarea, apar însă şi întrebările. Fiinţă raţională, omul, încearcă să-şi explice lumea care îl înconjoară, apelând pentru aceasta la cunoştiinţele deja acumulate. Fiecare persoană îşi creează pe parcursul existenţei sale un sistem conceptual. Aplicând acest sistem, omul sintetizează informaţia pe care o preia din mediul exterior. Lumea este percepută prin intermediul acestui filtru care este conştiinţa fiecăruia. Suntem unici şi gândim diferit, de aceea percepţiile noastre diferă de foarte multe ori.             Fiecare îşi doreşte să fie liber. Fiecare simte că există ceva ce îl împiedică să facă asta. Nu contează neapărat obiectul, cât ideea în sine. Există ceva care te împiedică să îţi atingi scopul, există ceva care te constrânge. Această aparentă constrângere stă la baza multor probleme pe care oamenii le dezvoltă pe parcursul timpului.

    Subconştientul încearcă de cele mai multe ori să paseze responsabilitatea. Niciodată nu eşti tu principalul vinovat pentru un eşec, întotdeauna există alţi responsabili. În momentul în care un om nu este capabil să îşi atingă idealul existenţial propus, începe să vorbească despre constrângere. Implicit termenul implică existenţa unui factor exterior. Am fost constrâns de…

    Oamenii nu înţeleg că ei sunt singurii care acceptă constrângerea, ei sunt cei ce acceptă problemele, sau, când acestea nu există, chiar ajung să le făurească. Nu cei din jurul tău te constrâng, ci chiar tu faci asta, întrucât relaţiile tale sunt determinate decesiv de opiniile pe care le ai în legătură cu lumea. Frica este generată de tine, nu de catalizatorul fizic al acesteia. Pentru că tu poţi să nu te temi. Ai puterea să faci această alegere. Dacă cedezi în faţa emoţiilor este numai vina ta!

    Iată de ce libertatea există. Şi este numai şi numai a ta. Dacă eşti puternic şi îţi doreşti cu adevărat, poţi fi liber. Trebuie doar să vrei şi să ştii să îţi învingi temerile. Aici este toată măiestria, în capacitatea de a te ridica deasupra nivelului vulgar al existenţei, transcedând stările animaliere fireşti şi reuşind să cultivi victoria raţiunii. Ne temem din instinct. Unele instincte pot fi controlate prin intermediul raţiunii. Există şi instincte care nu pot fi controlate, însă pe acestea trebuie să învăţăm să le acceptăm într-un mod firesc. Natura musteşte în noi, iar a înţelege asta înseamnă a face primul pas spre desăvârşire. Înţeleptul nu încearcă să forţeze, el alunecă firesc şi învinge prin inerenţa specifică acestei lumi. Să fi capabil să te arunci în întuneric fără să ştii ce vei găsi acolo. Iar dacă vei găsi durere, să nu acuzi întunericul. Tu alegi, tu deţii controlul, interacţiunea ta cu lumea din jurul tău este determinată exclusiv de percepţia ta asupra vieţii. Tu deţii cheia şi trebuie să înveţi să o foloseşti. Nu acuza, învaţă din greşelile tale şi din greşelile celorlalţi. Exişti în forma ta individuală şi trebuie să cultivi această individualitate.

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s