Banii discreţionari.

Banii discreţionari: pot exista atât în formă de bancnote cât şi în formă de monede metalice. Sunt bani care au apărut odată cu centralizarea politicii monetare. Aceşti bani nu au în spate o valoare a unui depozit de metal preţios. Sunt bani care au în spate doar o promisiune a guvernuluicare, prin banca centrală, a emis aceste active impuse prin puterea legii a fi singurele mijloace de plată acceptate în economie. Astfel de sisteme monetare se bazează foarte tare pe încrederea utilizatorilor în acţiunile pe care le întreprinde banca centrală (singura care poate prin lege să multiplice sau să restrângă masa monetară aflată în circulaţie).

Sistemele financiare actuale sunt în totalitate bazate pe bani discreţionari (ultima legătură s-a pierdut odată cu prăbuşirea Sistemului de la Bretton Woods în 1971 după ce SUA, care s-a angajat în faţa întregii lumi că va păstra valoarea neschimbată a dolarului în raport cu aurul, a emis cantităţi importante de dolari care au sporit neîncrederea în această monedă), care nu mai au legătură cu nici un etalon şi care sunt puşi în circulaţie în economie fără nici un control din partea utilizatorilor de către stat prin băncile centrale (mai mult sau mai puţin independente de decizia politică). Băncile centrale au folosit această putere conferită de legile statului pentru a multiplica după bunul plac cantitatea de bani din economie, reducând drastic într-o perioadă relativ scurtă de timp valoarea intrinsecă a acestui mijloc de schimb. Libertatea de decizie de care se bucură băncile centrale (unele dintre ele aparent private) conferită de stat nu a fost folosită niciodată în folosul conservării (sau chiar creşterii) valorii banilor puşi în circulaţie ci, dimpotrivă, în scopul de a diminua puterea de cumpărare a acestora şi de a distribui discreţionar bunăstare în economie favorizând pe cei care intră primii în posesia banilor proaspăt multiplicaţi (de cele mai multe ori aceştia fiind reprezentanţii statului sau cei care lucrează cu statul pe tot felul de proiecte în care interesul naţional este mimat). De cele mai multe ori băncile centrale au cedat presiunilor politice şi şi-au pus politica de multiplicare a banilor în slujba statului sau a unor grupuri de interese restrânse care gravitează în jurul acestor bănci centrale şi au diminuat puterea de cumpărare a celor din piaţa liberă în folosul unora care nu au nici o legătură cu aceasta. Băncile comerciale au fost şi ele beneficiarii direcţi ai sistemului, fiind primele care pot accesa resursa băncii centrale. Pieţele de capital şi bursele au primit şi ele sprijinul direct şi interesat al emitenţilor de bani fără valoare intrinsecă – banii discreţionari.

Criza actuală (şi toate cele care au precedat renunţării la etalonul aur) a avut drept cauză lipsa de valoare intrinsecă a banilor de hârtie tipăriţi cu prea mare uşurinţă şi cu un interes clar de către băncile centrale. Banul de hârtie tipărit de stat nu mai poate păcăli foarte multă lume. Tot mai mulţi dintre noi ne dăm seama de lipsa sa de valoare, de crearea sa discreţionară şi de puterea sa de spoliere (prin inflaţie).

Banul discreţionar încalcă una dintre caracteristicile esenţiale ale mijlocului de schimb: valoarea sa să nu se modifice semnificativ în timp (să nu fie perisabil). Atunci când devine evidentă perisabilitatea sa pentru cei mai mulţi din piaţă preferinţa de a-l deţine devine foarte mică. Iar când vedem că nu prea mai avem ce să licităm cu simplele hârtii şi că nu prea mai putem să cumpărăm mare lucru cu ele (oricât de frumos colorate ar fi, oricât de caligrafic semnate ar fi sau oricât de bine protejate de elemente de siguranţă ar fi) disperarea noastră nu are margini. O altă caracteristică – să nu fie falsificabil mijlocul de schimb – este şi ea încălcată de emisiunile frauduloase de bani (împotriva voinţei celor care deţin aceşti bani). Băncile centrale sunt falsificatori legali de bani, în timp ce toţi ceilalţi falsificatori de bani din economie sunt pedepsiţi cu promptitudine pe motiv că încalcă siguranţa naţională şi proprietatea noastră.

Piaţa liberă este distorsionată puternic de prezenţa tot mai mare în economie a banilor fără valoare. Libertatea şi proprietatea noastră sunt violate de acest comportament fără scrupule al statului care ne obligă să folosim numai mijlocul de schimb controlat în exclusivitate de el.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s