Lacomia omeneasca!


Celula atee.

Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.

“- Omul există, şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată de parcă ar fi fost sfîrşitul lumii.

“- Acestea sînt basme din bătrîni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, cînd avem parte de atîtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.

“- Ce spui?!”, exclamă o celulă neîncrezătoare. “Medicamente cred că există. Am văzut cu ochii mei! Dar operaţii?! Aşa ceva nu mai cred…”

“- Nu va mint! Despre operaţii am auzit de la celulele din intestin. Ba şi o bacterie vorbea despre asta! O să vină vremea să trăim veşnic, o să ajungem pe alte organe, iar voi încă mai credeţi în poveşti…”

“- Eu”, zise una mai înţepată, “cred că operaţiile şi medicamentele, dacă există cu adevărat aşa ceva, vin de la om. El este cel care are grijă de noi şi vrea să ne salveze”.

“- Sînteţi nişte copii…”, zîmbi ironic celula atee. “De cîte ori să vă spun: toate acestea sînt minuni ale ştiinţei, explicabile raţional, nu prostii. Nu vă duce capul deloc! Cum să existe om? Ce dovezi aveţi? L-a văzut vreodată cineva pe om?”

“- Şi ce, mărturia sîngelui nu contează?”, întrebă o celulă socotită mai înţeleaptă. “De cîte ori nu am stat de vorbă cu globulele roşii, cu globulele albe… Ele vorbesc de creier, de inimă, despre nişte locuri minunate…”.

“- Eeeei, globulele albe, globulele roşii! Sînt nişte visătoare, nişte idealiste. Băgaţi-vă minţile-n în cap şi nu credeţi în poveşti de genul că în creier ar fi mintea absolută sau în inimă iubirea absolută. Cum să fie? Totul e aici şi acum. Sînteţi nişte fricoase şi aveţi nevoie de o putere supranaturală care să se gîndească la voi. Supranaturalul nu există, pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată.”

Aşa au continuat celulele ciondăneala zile în şir.

Celula atee era tot mai supărată pe suratele ei. Se simţea constrînsă de regulile societăţii ficatului. Voia să fie liberă, să îşi decidă singură soarta. Aşa că a început să pună la cale un plan de a scoate credinţa şi moralitatea religioasă fără sens din sufletul celulelor din jur. Voia să facă într-o zi tot ficatul ateu. Toate celulele şi toate organele să fie egale între ele, în atribuţii şi cinste. Cu multă sîrguinţă, a reuşit să convertească destule celule. Plănuiau chiar să plece pe alte organe, în vizită.

Erezia aceasta a adus multă tulburare în ficat. Era mai mult decît puteau îndura celulele credincioase în om.

Într-o zi, dintr-odată, toate celulele şi-au pierdut cunoştinţa. Cînd s-au trezit, nu mai era nici urmă de celulă atee în ficat. Avusese loc o operaţie!


Unitate in diversitate- Ortodoxia singura cale!


Americanii platesc pentru a-si implanta microcip.

 

Egumen Simeon (Larin) de la Optina

 


Vladimir Volkoff -despre adevăr.

Vladimir Volkoff

La drept vorbind, nu cred că există nici cea mai mică şansă de a lupta cu succes deplin, sau măcar cu un succes considerabil, contra dezinformării, atîta vreme cît nu se va învăţă să se ia în serios adevărul informației, atîta vreme cît publicul în întregime nu va fi dobîndit sentimentul că adevărul e un lucru sacru, intangibil, cel mai preţios bun al nostru, poate că, dacă îl avem în mîini pentru a-l comunica altora, trebuie să-l tratăm cu o venerație religioasă, ca pe Sfîntul Chivot, şi că orice atentat la puritatea lui se pedepseşte prin căderea pe loc, ca fulgerat.

Aşa ceva nu se va realiza cu una cu două. Iată o părere atît de des neglijată.

Se povestește că, un sfînt, capturat şi jefuit de tîlhari, le-a cerut sa-l lase să plece pentru că nu mai avea la el nici un ban. I-au dat drumul. Îndepărtîndu-se, a găsit în fundul buzunarului un gologan. Atunci, s-a întors în fugă pentru a li-l da, pentru că nu suportă ca de pe buzele lui să se fi răspîndit o informație falsă.

Iată cum ar cere decenţa să fie tratat adevărul. Mai avem mult pînă acolo.


Cumpăraţi, cumpăraţi şi iar cumpăraţi!

Cam acesta pare a fi sloganul zilelor noastre. Trăim într-o societate de consum. Politici naţionale au ajuns să fie formate în jurul premizei că omul ar trebui îndemnat să cumpere cât mai mult. Goana după cumpărături este cea care dă valoare banilor pe care îi adună băncile. Nu aurul, nu tezaurele, ci continua plimbare a banului cu viteză din ce în ce mai mare este cea care susţine întregul sistem. Modestia de bună-voie Ştiţi că spune Hristos că dacă vor tăcea apostolii vor striga pietrele? Iată dovada. În Statele Unite, una dintre cele mai hulite ţări din lume, Babilonul modern, au apărut mişcări cum ar fi minimalismul şi frugalismul. Frugalismul, care foarte pe scurt este filosofia de viaţă prin care oamenii încearcă să trăiască modest, ar trebui să fie cunoscut şi arhicunoscut în toată lumea creştină. Şi nu doar cunoscut, dar şi pus în aplicare. Şi totuşi, iată că primim lecţii de la cei pe care de multe ori îi considerăm ca fiind nedemni de a da lecţii. E drept că mulţi oameni trăiesc modest în ziua de azi, dar nu pentru că aşa au ales să trăiască. Şi pentru că nu sunt mulţumiţi de ceea ce au, nu poposeşte nici bucuria în inima lor. Eliminarea frustrărilor Un om care se mulţumeşte cu puţin nu va mai trebui să lucreze până cade din picioare. Dacă nu mai este nevoit să lucreze atât de mult, e posibil să aibă mai mult timp pentru a petrece cu familia, cu copiii. Copiii care simt mai mult prezenţa părinţilor sunt mai fericiţi decât cei cărora li se trimit bani din ţări străine şi ajung să facă lucruri mai frumoase în viaţă, pentru că au mai puţine frustrări de depăşit. Pentru că frustrările nu se formează atunci când nu avem un lucru, ci atunci când credem că avem nevoie de un lucru pe care nu-l putem avea. Iar această credinţă ajunge să fie foarte adânc înrădăcinată în noi pe măsură ce încercăm să „intrăm în rândul oamenilor“. Conformismul nu aduce bucuria Conformitatea este unul dintre primele semne că ceea ce facem este greşit. Asemănarea cu Dumnezeu duce la diversitate, duce la individualizare, nu în sensul de rupere a omului de ceilalţi oameni, ci de sclipire diferită a fiecărui nestemat, de formă şi simţire diferită a fiecărei pietre. Vrea cineva revoluţie? Să nu mai urmărească moda. Fiecare om ar trebui să-şi fie luişi modă. Vrea cineva să se schimbe ceva? Să nu mai caute ce poate face la Bucureşti, sau la Bruxelles, sau la Washington, ci mai degrabă ce poate face în casa în care stă şi în familia pe care o are. Nevoile omului, de cele mai multe ori, nu se întind la o anume marcă de maşină sau la un anume croi pentru haine. Nevoile omului includ însă şi bucuria. Iar bucuria nu se dobândeşte odată cu găleţile de bani, ci cu trăirea conştientă, dobândirea Duhului Sfânt, aşa cum spunea sfântul Serafim de Sarov. Suntem oameni, nu animale. Suntem datori să trăim conştient, nu conform cu valurile care încearcă să ne izbească de stânci. Ierodiacon Serafim Pîntea


Cum fura statul jumatate din banii castigatii la salariu ?

In primul rand cand am zis fura nu este o metafora ci este intelesul de drept al cuvantului FURAT.

Am facut statul HOT din motive temeinice. Daca in urma cu sute de ani, omu ‘de rand era obligat sa dea “taxe” la boier acum nu e cu mult diferit. Boierii au evoluat la rangul de parlamentari iar cei in slujba lor se numesc bugetari.

Odata cu evolutia “omului” pe pamant , francezii au nascocit o smecherie sa ia bani de la oameni, de vrei de nu vrei, bani’i dai fara sa stii: TVA-ul . Si cum in lumea asta orice idee din asta “nastrusnica” care are avantaje pentru stat este copiata repede si de altii, TVA-ul a fost introdus si pe meleagurile noastre.

Banuiesc ca stiti despre faptul ca TVA-ul nu a fost introdus decat dupa revolutie. Cine a fost cu ideea nu stiu,  insa cu siguranta meirta un ou de strut in loc de creier !

Sa revenim la vacile noastre si sa facem cateva calcule simple:

  • 26,8 % reprezinta media de impozitare a salariilor de catre stat.
  • 19% este TVA-ul la produse,

TVA = Taxa pe valoare adaugata, care invariabil se regaseste in tot ceea ce cumparati, de la manacare pana la electronice, de la combustibili pana la excursii la munte. (ma mir cum de nu au pus TVA si pe TAXE!).

Asadar , in mod invariabil platiti TVA in aproape tot ceea ce cumparati si contribuiti la stat cu taxe fara drept de impotrivire. Deci din castigurile unui om de rand, 19% se duce pe TVA si 26,8 % ajunge la stat prin impozite pe salariu. Adica ~ 46% din bani ajung la stat, fie prin TVA fie prin impozite la salariu. Ce sa ne mai invartim in jurul cozii cu 46%, e clar ca cifra e foarte aproape de 50% ceea ce inseamna ca jumatate din castiguri este dijmuit parte in parte cu statul.

Ca o observatie: ca sa castigi 1 LEU pentru tine esti ‘OBLIGAT” sa dai si statului 1 LEU. O hotie prea are care este “necunoscuta” de majoritatea oamenilor pentru ca nimeni nu mai are timp sa reflecte si sa se intrebe: cine pe cine protejeaza ? Noi statul sau statul pe noi ?

Cum fura statul jumatate din banii castigatii la salariu ?

In primul rand cand am zis fura nu este o metafora ci este intelesul de drept al cuvantului FURAT.

Am facut statul HOT din motive temeinice. Daca in urma cu sute de ani, omu ‘de rand era obligat sa dea “taxe” la boier acum nu e cu mult diferit. Boierii au evoluat la rangul de parlamentari iar cei in slujba lor se numesc bugetari.

Odata cu evolutia “omului” pe pamant , francezii au nascocit o smecherie sa ia bani de la oameni, de vrei de nu vrei, bani’i dai fara sa stii: TVA-ul . Si cum in lumea asta orice idee din asta “nastrusnica” care are avantaje pentru stat este copiata repede si de altii, TVA-ul a fost introdus si pe meleagurile noastre.

Banuiesc ca stiti despre faptul ca TVA-ul nu a fost introdus decat dupa revolutie. Cine a fost cu ideea nu stiu,  insa cu siguranta meirta un ou de strut in loc de creier !

Sa revenim la vacile noastre si sa facem cateva calcule simple:

  • 26,8 % reprezinta media de impozitare a salariilor de catre stat.
  • 19% este TVA-ul la produse,

TVA = Taxa pe valoare adaugata, care invariabil se regaseste in tot ceea ce cumparati, de la manacare pana la electronice, de la combustibili pana la excursii la munte. (ma mir cum de nu au pus TVA si pe TAXE!).

Asadar , in mod invariabil platiti TVA in aproape tot ceea ce cumparati si contribuiti la stat cu taxe fara drept de impotrivire. Deci din castigurile unui om de rand, 19% se duce pe TVA si 26,8 % ajunge la stat prin impozite pe salariu. Adica ~ 46% din bani ajung la stat, fie prin TVA fie prin impozite la salariu. Ce sa ne mai invartim in jurul cozii cu 46%, e clar ca cifra e foarte aproape de 50% ceea ce inseamna ca jumatate din castiguri este dijmuit parte in parte cu statul.

Ca o observatie: ca sa castigi 1 LEU pentru tine esti ‘OBLIGAT” sa dai si statului 1 LEU. O hotie prea are care este “necunoscuta” de majoritatea oamenilor pentru ca nimeni nu mai are timp sa reflecte si sa se intrebe: cine pe cine protejeaza ? Noi statul sau statul pe noi ?