Dar din dar se face dar.

Intors seara tarziu de la un targ de departe, de unde adusese, intre altele, si un cos cu o minunatie de piersici, un taran isi puse in gand sa-i incerce pe cei patru feciori ai sai. Chemandu-i la el in dimineata urmatoare, le arata cosul si-i lasa mai intai sa se minuneze de frumusetea acelor fructe, cum nu prea cresteau prin partea locului, apoi darui fiecaruia cate o piersica, lasandu-i sa-si vada de ale lor. Pe la apusul soarelui, intorcandu-se de pe unde fusese cu treburi, ii chema pe toti patru in tinda si prinse a-i iscodi:

– Ia zi, tu ce-ai facut cu piersica ta ? – l-a intrebat intai pe cel mai mare.
– M-am grabit de-am mancat-o, tatuca, si-ti multumesc, ca tare a fost buna! Dar stii ce m-am gandit? Daca as lua samburele si l-as ingropa cu grija in spatele casei, udand locul, oare nu s-o prinde si-n pamantul nostru asa minunatie de piersic? Si m-am si pus pe treaba…

 

– Bine ai facut, baiatul tatii! Se vede tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu ce-ai facut cu piersica ta? – ii zise celui de-al doilea.
– Pai, am mancat-o… A fost asa de dulce, de frageda si de parfumata…
– Ai mancat-o si gata?
– Ba, dupa ce-am aruncat samburele si m-am lins pe degete, i-am mai cerut maichii una, ca prea a fost buna…
– Fiule, fiule, ai grija si pazeste-te de lacomie, ca lacomul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga! – il dojeni tatal cu intristare. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? – l-a iscodit taranul si pe cel de-al treilea fecior.
– Nu stiu… – zise acesta, ridicand cam stanjenit din umeri
– Cum nu stii?! Da’ ce-ai facut cu ea?
– Pai… am vandut-o. M-am dus cu ea in drum si am dat-o bine, cu zece bani…
– Ehei, fiule, se vede ca tu o sa ajungi mare negustor. Baga insa de seama, ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales ceea ce ai primit de la parinti!
In cele din urma, taranul il intreba si pe cel mai mic:
– Dar tie, prasleo, ti-a placut piersica?
– Nici eu nu stiu, tatuca…
– Cum, si tu ai vandut-o, bata-te sa te bata?!
– Nu, tatuca, n-am vandut-o. Eu m-am dus pe la prietenul meu de peste drum, care-i tare bolnav, si i-am dat-o lui, sa aiba si el o bucurie, ca poate se mai inzdraveneste putin…
Cu lacrimi in ochi, tatal isi lua copilasul pe genunchi si-i spuse, sarutandu-l pe crestet:
– Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar se vede treaba ca vei fi un bun crestin, iar asta pretuieste mai mult decat toate!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s