Celula atee.

Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.

“- Omul există, şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată de parcă ar fi fost sfîrşitul lumii.

“- Acestea sînt basme din bătrîni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, cînd avem parte de atîtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.

“- Ce spui?!”, exclamă o celulă neîncrezătoare. “Medicamente cred că există. Am văzut cu ochii mei! Dar operaţii?! Aşa ceva nu mai cred…”

“- Nu va mint! Despre operaţii am auzit de la celulele din intestin. Ba şi o bacterie vorbea despre asta! O să vină vremea să trăim veşnic, o să ajungem pe alte organe, iar voi încă mai credeţi în poveşti…”

“- Eu”, zise una mai înţepată, “cred că operaţiile şi medicamentele, dacă există cu adevărat aşa ceva, vin de la om. El este cel care are grijă de noi şi vrea să ne salveze”.

“- Sînteţi nişte copii…”, zîmbi ironic celula atee. “De cîte ori să vă spun: toate acestea sînt minuni ale ştiinţei, explicabile raţional, nu prostii. Nu vă duce capul deloc! Cum să existe om? Ce dovezi aveţi? L-a văzut vreodată cineva pe om?”

“- Şi ce, mărturia sîngelui nu contează?”, întrebă o celulă socotită mai înţeleaptă. “De cîte ori nu am stat de vorbă cu globulele roşii, cu globulele albe… Ele vorbesc de creier, de inimă, despre nişte locuri minunate…”.

“- Eeeei, globulele albe, globulele roşii! Sînt nişte visătoare, nişte idealiste. Băgaţi-vă minţile-n în cap şi nu credeţi în poveşti de genul că în creier ar fi mintea absolută sau în inimă iubirea absolută. Cum să fie? Totul e aici şi acum. Sînteţi nişte fricoase şi aveţi nevoie de o putere supranaturală care să se gîndească la voi. Supranaturalul nu există, pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată.”

Aşa au continuat celulele ciondăneala zile în şir.

Celula atee era tot mai supărată pe suratele ei. Se simţea constrînsă de regulile societăţii ficatului. Voia să fie liberă, să îşi decidă singură soarta. Aşa că a început să pună la cale un plan de a scoate credinţa şi moralitatea religioasă fără sens din sufletul celulelor din jur. Voia să facă într-o zi tot ficatul ateu. Toate celulele şi toate organele să fie egale între ele, în atribuţii şi cinste. Cu multă sîrguinţă, a reuşit să convertească destule celule. Plănuiau chiar să plece pe alte organe, în vizită.

Erezia aceasta a adus multă tulburare în ficat. Era mai mult decît puteau îndura celulele credincioase în om.

Într-o zi, dintr-odată, toate celulele şi-au pierdut cunoştinţa. Cînd s-au trezit, nu mai era nici urmă de celulă atee în ficat. Avusese loc o operaţie!



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s