http://antirecensamant2011.wordpress.com/

Anti Recensământ 2011

      http://antirecensamant2011.wordpress.com/

Advertisements

Ce inseamna sa fii suveran-NU-ce inseamna sa fi suveran, greseala mea.

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i

De diacritica

Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle “când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”).  Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acuma.

_____________________________________________

UPDATE:

Conjugarea lui a fi
Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:
imperativ afirmativ: Fii cuminte!
conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

În rest, e FI, cu un singur i:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

_________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
“Să nu fii” sau “Să nu fi”?
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii
Fir-ar sau fi-r-ar
Fi-mi-ar, fi-ţi-ar, fi-i-ar.


Pilda Semanatorului.


Sfanta Cuvioasa Parascheva.


Indosarierea electronica in scoli.


I. Dreptate si egalitate

I. Dreptate si egalitate

1. Dreptatea. Caracteristici: – La aceasta ne raportam permanent în relatiile sociale dintre indivizi, – În functie de asigurarea acesteia în distribuirea bunurilor, valorizam formele de guvernare – Apare o data cu afirmarea naturii sociale a omului.

2. Originea dreptatii: – În individ – sentiment înnascut în constiinta umana, ce-i conduce toate actiunile (J. J. Rousseau) – Consecinta a relatiei individ-societate – rezultat al dorintei indivizilor de a pedepsi pe cei care încalca regulile prescrise de societate (J. St. Mill).

3. Raspunsurile referitoare la originea dreptatii nu sunt solutii la problema gasirii formei de dreptate care sa asigure: – libertatea individului – egalitatea în drepturi si sanse.

4. În acest sens s-a propus o teorie a dreptatii care porneste de la principiul egalitatii în sferele de libertate ale indivizilor: – accepta inegalitatile în masura în care conduc la avantajul tuturor, – se constituie ca opozitie fata de formele nocive ale dreptatii, precum este egalitarismul – nivelarea si uniformizarea nevoilor si retributiei omului: “Strâns înrudita cu ideea de impartialitate e aceea de egalitate; ea intra adesea ca o parte componenta atât în conceptul de dreptate, cât si în practica acesteia…”(John Stuart Mill)

5. Contractualismul (Filosofi contractualisti: Th. Hobbes, J. Locke, J. J .Rousseau) – teorie ce considera ca ordinea sociala este consecinta unui acord între indivizi, ce renunta la libertatea nelimitata pentru a obtine respectarea anumitor drepturi.

6. J. J .Rousseau (1712-1778) porneste de la postulatul ca sentimentul pur al dreptatii e înradacinat în natura umana si îi conduce actiunile. – Teoriile politice de pâna la el considerau aparitia statului si orânduirile sociale ca salvare a omului dintr-o stare naturala de razboi permanent între indivizi (“bellum omnia contra omnes”). – Pentru gânditorul francez, starea naturala, anterioara oricarei guvernari era starea edenica a absentei oricarui conflict între oameni.

7. Societatea civila a aparut în constiinta oamenilor o data cu ideea de proprietate – sursa inegalitatilor si nefericirii oamenilor. În vederea realizarii unui cadru social în care sa se respecte atât libertatea, cât si dreptatea, el propune ideea unui CONTRACT SOCIAL: – Indivizii participanti îsi pun în comun drepturile si libertatea, se supun vointei generale rezultate din însumarea tuturor vointelor membrilor întregului. – Fiecare decide atât pentru sine, cât si pentru ceilalti, în egala masura; libertatea si dreptatea îmi apartin în masura în care apartin si celorlalti. – Legile – expresia condensata a vointei indivizilor – urmaresc dorinta indivizilor: respectarea libertatii si a dreptatii.

8. John Stuart Mill (1806-1873) sustine ca sentimentul dreptatii este lipsit de puritate, fiind izvorât din dorinta de a pedepsi pe cei ce încalca regulile; prin aplicarea universala în societate, e transformat în regula de conduita necesara realizarii BINELUI UMANITATII.

9. Societatea are: – unicul rol de a asigura un cadru legal în care cei ce încalca regulile sa fie pedepsiti. – unicul drept de a se proteja si a proteja pe indivizi de încalcari ale regulilor.

10. Ideea de dreptate, spune Mill în Utilitarismul, presupune doua lucruri:

1. o regula de conduita (cu un puternic caracter moral ce asigura un spatiu inviolabil, propriu unui singur individ) – comuna întregii umanitati si menita binelui umanitatii,

2. un sentiment ce sanctioneaza regula – dorinta ca aceia ce încalca regula sa fie pedepsiti. Concluzie: Dreptatea – se realizeaza în vederea CONSERVARII DREPTURILOR OMULUI. – se bazeaza pe SENTIMENTELE SOCIALE ale umanitatii. – tinde catre UTILITATEA GENERALA. – este un nume pentru anumite clase de reguli morale ce privesc mai direct esenta BUNASTARII UMANE, reguli ce sunt mai obligatorii decât orice alte reguli pentru îndrumarea vietii.

II. PUTERE SI LEGIMITATE ÎN TEORIILE POLITICE MODERNE SI CONTEMPORANE

1. Societatea

a) Pâna în secolele XVI-XVII, – considerata un organism cu existenta independenta de cea a indivizilor, care lua decizii, stabilea legi. – indivizii nu formau societatea, ei traiau în societate ca într-un mediu legiuitor.

b) O data cu aparitia modernitatii, – este o consecinta a unui acord între indivizi, nu exista ca atare – accentul este pus pe individ si drepturile acestuia, raporturile fiind individ-individ, individ-societate.

2. Problemele care se pun:

1. Legile societatii sunt în acord cu drepturile naturale ale omului ?

2. Oare teoriile politice n-ar trebui sa aiba ca scop ultim respectarea drepturilor omului ?

3. Este legitim ca societatea sa intervina asupra libertatii individuale ?

PROBLEMA LIMITELOR PUTERII exercitate de societate asupra individului se pune sub problema raportului putere – legitimitate: Când puterea statului sau societatii e legitima în interventia asupra individului ?

Sursa: http://facultate.regielive.ro/cursuri/filosofie/dreptate-si-egalitate-29573.html