I. Dreptate si egalitate

I. Dreptate si egalitate

1. Dreptatea. Caracteristici: – La aceasta ne raportam permanent în relatiile sociale dintre indivizi, – În functie de asigurarea acesteia în distribuirea bunurilor, valorizam formele de guvernare – Apare o data cu afirmarea naturii sociale a omului.

2. Originea dreptatii: – În individ – sentiment înnascut în constiinta umana, ce-i conduce toate actiunile (J. J. Rousseau) – Consecinta a relatiei individ-societate – rezultat al dorintei indivizilor de a pedepsi pe cei care încalca regulile prescrise de societate (J. St. Mill).

3. Raspunsurile referitoare la originea dreptatii nu sunt solutii la problema gasirii formei de dreptate care sa asigure: – libertatea individului – egalitatea în drepturi si sanse.

4. În acest sens s-a propus o teorie a dreptatii care porneste de la principiul egalitatii în sferele de libertate ale indivizilor: – accepta inegalitatile în masura în care conduc la avantajul tuturor, – se constituie ca opozitie fata de formele nocive ale dreptatii, precum este egalitarismul – nivelarea si uniformizarea nevoilor si retributiei omului: “Strâns înrudita cu ideea de impartialitate e aceea de egalitate; ea intra adesea ca o parte componenta atât în conceptul de dreptate, cât si în practica acesteia…”(John Stuart Mill)

5. Contractualismul (Filosofi contractualisti: Th. Hobbes, J. Locke, J. J .Rousseau) – teorie ce considera ca ordinea sociala este consecinta unui acord între indivizi, ce renunta la libertatea nelimitata pentru a obtine respectarea anumitor drepturi.

6. J. J .Rousseau (1712-1778) porneste de la postulatul ca sentimentul pur al dreptatii e înradacinat în natura umana si îi conduce actiunile. – Teoriile politice de pâna la el considerau aparitia statului si orânduirile sociale ca salvare a omului dintr-o stare naturala de razboi permanent între indivizi (“bellum omnia contra omnes”). – Pentru gânditorul francez, starea naturala, anterioara oricarei guvernari era starea edenica a absentei oricarui conflict între oameni.

7. Societatea civila a aparut în constiinta oamenilor o data cu ideea de proprietate – sursa inegalitatilor si nefericirii oamenilor. În vederea realizarii unui cadru social în care sa se respecte atât libertatea, cât si dreptatea, el propune ideea unui CONTRACT SOCIAL: – Indivizii participanti îsi pun în comun drepturile si libertatea, se supun vointei generale rezultate din însumarea tuturor vointelor membrilor întregului. – Fiecare decide atât pentru sine, cât si pentru ceilalti, în egala masura; libertatea si dreptatea îmi apartin în masura în care apartin si celorlalti. – Legile – expresia condensata a vointei indivizilor – urmaresc dorinta indivizilor: respectarea libertatii si a dreptatii.

8. John Stuart Mill (1806-1873) sustine ca sentimentul dreptatii este lipsit de puritate, fiind izvorât din dorinta de a pedepsi pe cei ce încalca regulile; prin aplicarea universala în societate, e transformat în regula de conduita necesara realizarii BINELUI UMANITATII.

9. Societatea are: – unicul rol de a asigura un cadru legal în care cei ce încalca regulile sa fie pedepsiti. – unicul drept de a se proteja si a proteja pe indivizi de încalcari ale regulilor.

10. Ideea de dreptate, spune Mill în Utilitarismul, presupune doua lucruri:

1. o regula de conduita (cu un puternic caracter moral ce asigura un spatiu inviolabil, propriu unui singur individ) – comuna întregii umanitati si menita binelui umanitatii,

2. un sentiment ce sanctioneaza regula – dorinta ca aceia ce încalca regula sa fie pedepsiti. Concluzie: Dreptatea – se realizeaza în vederea CONSERVARII DREPTURILOR OMULUI. – se bazeaza pe SENTIMENTELE SOCIALE ale umanitatii. – tinde catre UTILITATEA GENERALA. – este un nume pentru anumite clase de reguli morale ce privesc mai direct esenta BUNASTARII UMANE, reguli ce sunt mai obligatorii decât orice alte reguli pentru îndrumarea vietii.

II. PUTERE SI LEGIMITATE ÎN TEORIILE POLITICE MODERNE SI CONTEMPORANE

1. Societatea

a) Pâna în secolele XVI-XVII, – considerata un organism cu existenta independenta de cea a indivizilor, care lua decizii, stabilea legi. – indivizii nu formau societatea, ei traiau în societate ca într-un mediu legiuitor.

b) O data cu aparitia modernitatii, – este o consecinta a unui acord între indivizi, nu exista ca atare – accentul este pus pe individ si drepturile acestuia, raporturile fiind individ-individ, individ-societate.

2. Problemele care se pun:

1. Legile societatii sunt în acord cu drepturile naturale ale omului ?

2. Oare teoriile politice n-ar trebui sa aiba ca scop ultim respectarea drepturilor omului ?

3. Este legitim ca societatea sa intervina asupra libertatii individuale ?

PROBLEMA LIMITELOR PUTERII exercitate de societate asupra individului se pune sub problema raportului putere – legitimitate: Când puterea statului sau societatii e legitima în interventia asupra individului ?

Sursa: http://facultate.regielive.ro/cursuri/filosofie/dreptate-si-egalitate-29573.html

Advertisements


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s