Ce inseamna sa fii suveran-NU-ce inseamna sa fi suveran, greseala mea.

Fi? Fii? Când se scrie “fi” cu 2 i

De diacritica

Îmi zice wordpressu’ că azi cineva a nimerit pe blogul ăsta căutând să afle “când se scrie fi cu doi i”. Răspunsul e simplu: fi nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine fii, care nu mai e fi.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”).  Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acuma.

_____________________________________________

UPDATE:

Conjugarea lui a fi
Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:
imperativ afirmativ: Fii cuminte!
conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

În rest, e FI, cu un singur i:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

_________________________________________

Vezi şi:
Imperativul. Sau despre fii! / nu fi!, zi! / nu zice!, fă! / nu face!.
“Să nu fii” sau “Să nu fi”?
Forma negativă a verbelor
Poţi fi. Poţi să fii
Fir-ar sau fi-r-ar
Fi-mi-ar, fi-ţi-ar, fi-i-ar.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s