Uluitoarea ipoteza greceasca. Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!

Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din  uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos

Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului  in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci  deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce  romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?

George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a “Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu, apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel, traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. “De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”, concluzioneaza cercetatorul.

Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei

Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante, desfasurate intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia, Europa si Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de neobositul propovaduitor:
Prima calatorie: Gaza –  Lidda, in Palestina- Antiohia – Ancara-Edessa – Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia – Pontul grecesc – Armenia – Caucaz – Ierusalim; A doua calatorie: Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai – Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim (anul 49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt – Etiopia- Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) – Zimbabwe – Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta misiune a fost una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand, salvarea Sfantului Matei, capturat de triburi antropofage din zona actualei Zimbabwe. A patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii Domnului) –Pont –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev- scitii din Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil Solovki – posibil Marea Baltica – Scotia – posibil Marea Baltica – prin Polonia si Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa ca Pontul grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele orase porturi de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context, se poate afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca din prima sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu populatia autohtona, adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a revenit cel putin de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a pornit spre locul martiriului: Patras.

Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat

George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia, director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”, pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia, imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de origine rusa, si are doi copii.

Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de 1.000 de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia, editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal, daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America. Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile romanesti. “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor traditii romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact perioada care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste traditii scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea vreme apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind calatoriile din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre exemplu. Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana. Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi, dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian, care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici, pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor, de exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.

Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor

Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a utilizat traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din greaca veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana, abhaziana, slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda, kurda, etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik din centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana, italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei era numit Indrean.

O piesa aparte, care parea a nu completa uriasul puzzle

In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi, numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides, Orkney, Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit St. Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa s-ar putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in documentul amintit.

Apostolul nostru era umil si avea simtul umorului

Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea si caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe strabunii nostri era un om simplu, umil, dar ciudat. Traditiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul  de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu hunii, a vorbit cu filozofii greci, comerciantii slavi, cunostea birocrati chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului si pe berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si canoe, pe cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a iesit in evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost “cel dintai chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste este insusi Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la Sinopae in Pont, la Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din apocrifa “Faptele lui Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat de spate, cu spancene stufoase, care se intalneau deasupra unui nas mare. Avea parul ondulat si o barba carunta, care se separa in doua spre capat. Avea ochii, probabil, albastri.

De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei

In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea Sfanta Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane crestine, Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica prin faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a fost vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om batran, deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana cand voi veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la varsta mortii, intocmai ca si Domnul.

sursa : Gardianul.ro

Dumitru Manolache
Advertisements

7 Comments on “Uluitoarea ipoteza greceasca. Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!”

  1. Andrei says:

    Cu adevarat emotionant!…

  2. Sfantul ANDREI s-a atasat de populatia daca, deoarce acestia ii semanau in felul de a se comporta,de a se respecta si datorita faptului ca aici nu erau sclavi, deci erau oameni liberi.

  3. lex says:

    pe când a apărut novgorodul? din ce surse e informaţia, sau achipuim prin întuneric?

  4. Laur006 says:

    Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti
    Imi vine foarte greu sa cred ca dacii, oricat ar fi fost ei de involuati, sau evoluati (spiritual), fata de evreul crestin pe care-l cunoastem azi sub numele de Sf. Andrei si-au lepadat credinta/religia si au acceptat una noua… Dupa parerea mea, acceptarea de catre un om a unei credinte noi, indiferent cat de superioara ar fi celei actuale, este cel mai greu lucru de infaptuit… Cu atat mai putin cred posibila crestinarea dacilor, ca popor, in 20, sau 100 de ani. Ma uit la mine… acum… Desi nu sunt ortodox in adevarata putere a cuvantului (ma duc la biserica din An in Paste), cred ca nici daca ar veni insusi Domnul Iisus Hristos sa-mi spuna sa imi las religia, credinta parinteasca, nu mi-ar fi usor s-o fac… .
    Cu toate ca nu desconsider puterea dumnezeiasca a oamenilor-sfinti, cred ca imbratisarea in masa a invataturii crestine de catre triburile dacice are o alta explicatie decat activitatea de misionariat a Sfantului Andrei. (Tare-as vrea sa se publice documentele din Vatican si de pe unde-or mai fi tinute ascunse, referitoare la daci si urmasii lor in primul mileniu.)

    • Iulian says:

      Am citit demult un articol despre traditiile romanesti privind trecerea Prutului de catre Sf.Andrei la Barbosi (zona Galati-Vladimiresti), in drum spre actualul Kiev (traditiile locale spun ca in locul unde acum sunt lavrele de la Pecerska, apostolul a pus – conform obiceiului sau – o cruce in varful dealului, spunand ca in acel loc va inflori credinta crestina si ca i s-a aratat in vis cum un mare oras se va ridica acolo – deci Kievul, de la care a pornit crestinismul rusesc, fara sa stinga pana la crestinarea intregii Rusii, prin Vladimir in sec.x) Traditia e confirmata si de cruciulitele paleocrestine descoperite in mormintele de la Barbosi – apropos, chiar cuvantul Barbosi arata prezenta populatiei getice, barbosii daci (spre deosebire de romani si multi greci care nu purtau barba). Mai scria ca cei din Barbosi l-au implorat pe Sf.Andrei sa nu treaca Prutul, pentru ca dincolo incepea zona barbarilor vazuti ca niste salbatici. Iar teama asta de salbaticii din rasarit a ramas pana azi la noi, desi cei de dincolo de Prut erau triburi sarmate si scitice, inrudite cu cele getice – dar salbaticite prin lipsa preotilor si a legilor (belagine) date de Zamolxe si Deceneu, care probabil i-au instiintat pe daci de viitoarea venire a lui Hristos, Mesia. Totusi Sf.Andrei si-a continuat misiunea in rasarit, impreuna cu un ucenic (daca nu ma-nseala memoria), fiind apoi prins si zdrobit in bataie de salbaticii sciti, apoi aruncat in temnita. Noaptea insa ranile i-au fost complet vindecate de Hristos, asa ca dimineata salbaticii au constatat stupefiati restabilirea miraculoasa si din acel moment au crezut fara ezitare in Hristos. De unde se vede ca pe cat de indaratnici au fost vecinii de la rasarit in fata religiei iubirii (e si normal pt. niste razboinici cu o viata atat de aspra), pe atat de statornici au ramas in ea dupa ce au primit-o. Deci de la Barbosi (cetatea principala de la intalnirea Prutului cu Dunarea si Siretul) a pornit crestinarea Moldovei si a Basarabiei. Mai e articolul Aurorei Petan din Formula AS despre traditiile vechi culese de etnologi despre venirea Sf.Andrei in Dacia (una spunea ca a trecut Dunarea iarna, insotit de un lup alb) si ca preotii daci i s-au inchinat imediat, recunoscandu-l ca trimisul lui Hristos. Acesti preoti faceau ucenicia 7 ani in Egipt – vezi Creanga de Aur – de M.Sadoveanu (de acolo a primit si Zamolxe invatatura monoteista, grecii zic ca era sclav al lui Pitagora, dar si Pitagora tot din Egipt a primit cunoasterea). Sf.Ioan Casian din Dobrogea tot 7 ani a ucenicit la marii sfinti ai Patericului din pustia Egiptului, sa nu uitam ca in Alexandria monoteismul era f. puternic datorita comunitatii evreiesti – de aceea acolo s-a scris prima oara Biblia (de 72 de rabini sfinti) si asta imediat inaintea nasterii Mantuitorului, pe care o anuntau prin cuvintele: “Si Fecioara va naste prunc” (vezi in Proloagele de la Neamt, despre dreptul Simeon, singurul din cei 72 care a apucat sa-l tina in brate pe pruncul Mesia). Deci mai mult ca sigur getii stiau ca va veni Mesia si se zice ca un preot dac a asistat la rastignire (cand evreii si cei care credeau in Dumnezeu din lumea larga veneau la Ierusalim pt. cea mai mare sarbatoare a anului – vezi in Evanghelie cand Hristos , anuntat de Filip si Andrei ca au venit grecii care vor sa-I vorbeasca, a raspuns: Acum a sosit vremea ca Fiul Omului sa se preaslaveasca! – tocmai ca acestia si ceilalti pelerini sa duca in lume marturia rastignirii si a invierii de duminica). Rastignirea si cele 3 ore de intuneric pe tot pamantul au fost dovada pentru intreaga lume ca faptele relatate de acei martori au fost reale, mai ales pt. preotii daci care au ajuns la perfectiune in astronomie si stiau ca nici o eclipsa nu putea dura atat de mult, si nici sa intunece tot pamantul. Marii preotii daci s-au inchinat lui Hristos in pestera Sf.Andrei la Adamclisi, asta l-a mirat mult pe regele Decebal care a trecut si el pe acolo, fara sa se inchine si sa-si faca cruce; dar i-a lasat in pace pe preoti si pe crestini, desi el credea in puterea armelor. Traditia spune insa ca Traian s-a inchinat in pestera, dar nu si-a facut cruce: el a recunoscut puterea lui Hristos, a s cos crestinii din temnitele Romei si i-a pus in fruntea armatei pe generalii crestini exilati, dar nu s-a crestinat. Totusi, fata lui e crestina (sfanta Drosida), iar sotia lui l-a repudiat – probabil s-a crestinat si ea, iar din acel moment conform regulilor apostolice, nu mai puteau convietui. Acesta e si motivul pt. care a fost rastignit Sf.Andrei de guvernatorul furios ca nevasta lui, proaspat botezata, refuza sa mai traiasca cu el – care n-avea de gand sa se crestineze (ca sa nu-si piarda privilegiile). Dacia era plina de refugiati crestini din vremea prigoanei lui Domitian, iar majoritatea triburilor dace au ramas neutre in razboiul lui Decebal cu Traian, la urma urmei era o nebunie totala sa lupti pt. eliminarea celui mai intelept si mai binevoitor cu crestinii dintre imparatii Romei (cu exceptia lui Vespasian). Ca sa vina cine in loc? Cand a murit Traian, Hadrian a impus paganismul iar Dacia s-a rasculat cu violenta, incat Hadrian era pe punctul s-o abandoneze. Sa nu mai vorbim de monstri precum Diocletian, Galeriu, Maximian, Decius, sau chiar calai de rand ca Aurelian, etc.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s