Despre mandrie….

      (sursa/ cartea “Patericul Mirenilor”/autor Danion Vasile/    “Pilde pentru secolul XXI”)
                           ” 159. Un preot de tara a construit in satul sau o biserica mare, pentru ca cea veche era foarte mica si nu incapeau in ea decat putini credinciosi.  Intre timp,  parintele intrase la doctorat si isi impartea timpul intre slujbe,  studiu si supravegherea lucrarilor de constructie.  Cand biserica din sat a fost gata,  episcopul i-a propus sa se ocupe de zidirea unei biserici in oras,  foarte aproape de catedrala.   Fiind un bun gospodar, preotul a primit aceasta propunere.  Datorita priceperii sale si harniciei lucratorilor,  in mai putin de un an a doua biserica a fost ridicata.  Asa cum era de asteptat,  preotul a fost mutat de episcop la oras,  ca preot paroh al noii biserici despre a carei frumusete se dusese vestea.
Fiind asezata in centrul orasului,   noua biserica era plina de credinciosi.   Multi erau atrasi de predicile parintelui,  care avea o cultura vasta.   Dar,   de cand isi luase doctoratul ,   in inma acestuia  SE INFIRIPASE MANDRIA!  Cand veneau la el credinciosi din vechea sa parohie,  NU LE DADEA  ATENTIE.   I SE PAREA CA  ESTE  PREA  DESTEPT  PENTRU A  STA DE  VORBA  CU  EI si ca  NU ! avea de ce sa isi risipeasca vremea cu discutii banale.
La un moment dat,  LA  BISERICA  A  VENIT  INSUSI  HRISTOS  IN CHIPUL  UNUI  TARAN!
-Ce vrei, omule?  Vrei niste bani?  l-a intrebat parintele,  GRABIT, bagand mana in buzunar.
-Nu, parinte, nu vreau bani. Vreau sa stau de vorba cu dumneavoastra.
– Sunt ocupat,  nu am timp astazi,  raspunse parintele.
– Va rog mult, parinte,   AM  VENIT  DE  DEPARTE.
– Stai si asteapta. Poate ca pana la urma o sa imi gasesc cinci minute si pentru tine.
Hristos  a  ramas  sa  astepte.   Timpul trecea,  dar parintele se ocupa numai de altii.  A venit primarul,  a stat cu el.  A venit un colonel,  a stat cu el.  A venit un doctor, a stat si cu acesta.   LA   TARAN   NICI   NU   SE UITA!        Pana la urma a venit un taxi si o femeie fardata strident l-a luat pe parinte sa-i faca Sfestanie.   Parintele  a  plecat, prefacandu-se  ca  NU  il vede pe   Cel   care  arata  a  taran.                    Ramas   in   biserica   numai    cu paracliserul,   Hristos   i-a   spus:
– Sa ii zici preotului ca pentru ravna lui de a ridica biserici, o sa ii dau multa slava pe lumea aceasta.   O sa aiba tot ce isi doreste.   Pentru cunoasterea pe care a dobandit-o in studiile lui inalte va fi laudat si de credinciosi si de necredinciosi.
DAR   PENTRU   CA   NU   A   VRUT   SA   STEA   DE   VORBA   CU MINE   AICI,   NU   VA   AJUNGE   IN   IMPARATIA   MEA!
Si, zicand acestea ,  s-a facut nevazut.”
“ Sunt oameni care,   aflandu-se intr-un moment  de  cumpana,  dupa citirea unei carti  au  stiut  sa  aleaga  drumul cel  bun!” (din “biblioteca parohiei” ,”Fii cititor al Bibliotecii parohiei!”).
Mandria
(sursa/cartea   “Terapeutica bolilor spirituale/ autor Jean-Claude Larchet).
” Mandria  este   inrudita   cu    SLAVA    DESARTA!    Are doua forme: 1) Cea care se manifesta in raporturile omului cu semenii sai. 2) Cea care priveste legatura omului cu Dumnezeu. 1) Cea  dintai  forma  a   Mandriei consta  in  convingerea  omului  ca  este   SUPERIOR   fata  de  ceilalti oameni ,  dar  si  in  incercarea de  a  dobandi  aceasta  superioritate,  daca cumva nu crede ca deja o are.    Oricum , MANDRIA   CONSTA   IN   A   SE INALTA   OMUL   PE   SINE,  fie  fara nici un  motiv anume,- fie-cum se intampla cel mai adesea- din aceleasi pricini care-ii pot sluji ca prilej pentru SLAVA  DESARTA ….(calitati fizice, intelectuale, spirituale, RANG SOCIAL, BOGATIE,etc).   ACEASTA   INALTARE   IL   FACE   PE   OM   SA   SE PRETUIASCA, SA   SE   ADMIRE   SI   SA   SE   LAUDE   IN   SINEA   SA.

                 Aceasta forma de mandrie se traduce printr-o suita de atitudini care ne permit s-o definim mai bine. cel mandru , scrie  Sfantul Vasile cel Mare, “se lauda si exagereaza, ca sa apara mai mult decat in realitate” .  El se arata; ingamfat, trufas si plin de sine, sigur pe el, increzator in sine….Mandria il face pe om orb la propriiele sale greseli si sa refuze a priori orice critica si orice sfat,  sa urasca mustrarile si orice dojana;  el nu poate suferi  sa i se porunceasca si sa se supuna cuiva. aceasta patima se manifesta si ca agresivitate; uneori expresia acestei agresivitati este ironia,asprimea…dorinta de al jigni  pe celalalt…”

 

SURSA: http://eugenia.ecosapiens.ro/despre-mandrie/



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s