RIDICĂ-TE, GHEORGHE! RIDICĂ-TE, IOANE!

Dumnezeu a măsurat pămîntul şi a dat evreilor pe goimi (neevrei) cu tot ceea ce ei posedă” (Talmud Babli, tratatul Baba-Kamuna, f.32, c.2, Rohling L. Cit. pag.63).
Se pare că economia mondială se găseşte în situaţia catastrofală de a se prăvăli într-un hău. Euro se află în colaps. Demersurile foarte agresive ale Israelului şi ale Statelor Unite, iminenta lor ameninţare de atacare a Iranului sînt pe cale să arunce omenirea în încleştarea celui de-al III-lea război mondial, cu urmări imprevizibile pentru întreaga Planetă. După reeditarea episodului Pearl Harbor  cacealmaua de la 11 septembrie 2001  s-a dorit inocularea ideii că duşmanul cel mai mare al omenirii este terorismul extremiştilor islamici. O vreme, chiar şi azi, americanii şi o covîrşitoare parte a lumii occidentale au crezut. Vremea a scos la iveală dovezi incontestabile ale inamicului real, aflat chiar în interiorul structurilor de conducere ale statelor puternice, îndeosebi ale S.U.A. Corporaţiile  marile imperii multinaţionale , cu bugete substanţial mai consistente decît cele ale multor ţări, dictează multor guverne, cum este şi cazul României postdecembriste. Românii nu se pot revolta împotriva lor. Nu văd pădurea din pricina copacilor”! Zilnic, pe canalele naţionale, fel de fel de specialişti-analişti” economici anunţă sfîrşitul crizei, de fapt, un fel de a fura căciula poporului. Modul în care marile puteri ne aburesc şi ne mint că au rezolvat criza din 2008 este de neacceptat. Reţeta de rezolvare”, găselniţa genială” şi salvatoare au fost tiparniţa de bani electronici” pentru şmecheri şi creditul de la F.M.I. pentru fraieri (România). Cum ar putea lua sfîrşit această criză provocată, cînd majoritatea statelor sînt supraîndatorate? Cum ar putea plăti România datoriile, cînd ne aflăm în deficit bugetar? Datoriile cresc şi ne afundăm din ce în ce mai adînc în mlaştină. Cînd şi cum vom plăti datoria? Vreme de decenii, ar trebui ca România să aibă excedent bugetar. De unde? Într-un sistem politic şi social defectuos, precum cel actual, în care F.M.I.-ul ordonă jaful privatizării şi concedieri masive, cînd alocarea de investiţii şi crearea de locuri de muncă sînt nule, nu este posibil. Am urmărit, ca atîţia alţii, întîmplările începutului de an 2012. Iniţial m-am bucurat că răbdarea românilor a ajuns la capăt şi a declanşat explozia mămăligii”, că demnitatea a scos capul ascuns timp de 22 de ani sub gluga umilinţei. Zadarnic! Totul s-a transformat într-o derutantă manifestare a teatrului absurd, un fel de război al românilor împotriva românilor. Lipsa de speranţă a declanşat paranoia galopantă pe stradă, pe Internet, în ziare şi în studiourile de televiziune, unde protagoniştii au cîntat sau au jelit după propriile partituri. Noi nu am ştiut  sau poate am uitat  cine ne-a legat lanţul de grumaz şi ne-a pus în jug în 1989. Nu avem puterea să aruncăm lanţul şi să ne revoltăm împotriva dictaturii F.M.I., care taie şi spînzură în România”, împotriva iluminaţilor” care doresc instaurarea Noii Ordini Mondiale  New World Order (N.W.O.) pe întreaga Planetă, care doresc instituirea unui stat poliţienesc total şi a controlului absolut asupra individului. Este ordinea” lor, nu a noastră! Pentru a înţelege mai bine fenomenul” N.W.O. şi conexiunea cu România, vă propun să aruncăm o succintă privire retrospectivă asupra situaţiei de după al II-lea război mondial, din perioada aservirii absolute Moscovei (1944-1958). În posturile-cheie de conducere, de represiune, în direcţiile ideologice şi culturale veţi constata prezenţa majoritară a unor elemente alogene, în special a celor provenite din familii evreieşti. Indivizi care au acţionat nu în calitate de evrei, ci de comunişti, ca slugi fanatice ale Moscovei, pentru distrugerea majorităţii intelectualilor români  uneori chiar a altor evrei. Se pare că abuzurile comise în anii 50 au fost uitate de evreii de azi, iar responsibilitatea, fie ea numai morală, ar trebui recunoscută şi asumată. Pe cei de teapa impostorului dovedit Ellie Wiesel nu-i interesează decît Auschwitz-ul şi nu vor să ştie nimic de Basarabia şi Transilvania anului 1940, de Aiud, Sighet, Piteşti sau Canal. Este firesc să-i preocupe soarta evreilor în timpul celui de al II-lea război mondial, dar, în mod regretabil şi de nepermis, au uitat” de crimele şi persecuţiile comise de confraţii lor contra românilor. Pentru înţelegere şi comparaţie, o lectură a numelor celor instalaţi în scaunele decizionale ale diferitelor domenii de activitate de atunci este edificatoare: Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Teohari Georgescu (Burach Teskovich), Lothar Rădăceanu (Lothar Wuertzel), Iosif Kisinevsky (Ioska Roitman), Liouba Kisinevschi, Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Petre Borilă (Iordan Dragan Russev), Vasile Luca (Lukacs Laszlo), Alexandru Moghioroş (Balogh Joszef), Silviu Brucan (Saul Brukner- zis şi Oracolul de la Dămăroaia”), Emil Bodnăraş (Emilian Botnarenko), Walter Roman (Ernö Neuländer), Alexandru Bârlădeanu (Saşa Goldenberg), Leontin Sălăjan (Szilágyi Leon), Gheorghe Gaston Marin (Ghiuri Grossmann), Leonid Tismăneanu (Leon Moiseevici Tismeneţki), Dionisie Patapievici (sau Dionis, sau Patapiewicz Denys, sau Patapicovici), Avram Bunaciu (Abraham Gutman), Gheorghe Stoica (Moscu Kohn), Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenco, zis Pantiuşa), Dumitru Coliu (Dimitar Kolev), Ion Vinte (Vincze János), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Mihai Dulgheru (Misa Dulbergh), Mihai Florescu (Misha Iakobi), Ana Toma (Ana Grossman), Alexandru Sencovici (Szenkovits Sandor), Ştrul Mauriciu, Moises Haupt, Ştefan Coller (Koller), Feller Moritz, Alexandru Mirodan (Alexander Zissu Saltman), Aurel Baranga (Ariel Leibovich), Marcel Breslaşu (Mark Breslau), Jules Perahim (Iulis Blumenfeld), Nina Cassian (Renée Annie Cassian), Veronica Porumbacu (Veronika Schwefelberg), Alexandru Graur (Alter Brauer), Alexandru Toma (Solomon Moscovici), Ion Călugăru (Ştrul Leiba Croitoru), Maria Banuş (fiica lui Max Banush de la Banca Marmorosch Blank), A.E. Bakonsky (Anatol Eftimievici Baconsky), Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn), Alexandru Jar (Alexander Avram), Mihail Davidoglu (Moise Davidson), Ion Vitner (Iţic Wittner) ş.a. Dar să nu-i neglijăm nici pe contemporani: Petre Roman, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, Mihai Răzvan Ungureanu Şi, de ce nu, cei trei preşedinţi ai României de după 89. Dacă în perioada de după război ucazurile veneau de la Moscova, astazi ordinele ni se transmit de la Washington, de la Bruxelles, iar mîine, de la Tel Aviv. Trăim, repetăm drama anilor postbelici şi suportăm consecinţele dramei postdecembriste. Din moment ce am fost îmbrînciţi pe poarta U.E. şi N.A.T.O., adio suveranitate naţională! Revenind la borna prezentului, în aceeaşi zi în care F.M.I. a lăudat reformele Guvernului, primul-ministru în exerciţiu şi-a depus mandatul. Vi se pare că s-a produs ca urmare a presiunii străzii? Fals! Aşa s-a ordonat. Nu protestele l-au silit pe Emil Boc să demisioneze, ci propriul său partid”, scrie Karl-Peter Schwarz în editorialul intitulat Teatru absurd la Bucureşti”, din ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Editorialistul afirmă că propoziţia de rămas-bun a premierului demisionar – Am luat decizia de a depune mandatul pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au cîştigat cu atîtea suferinţe, şi anume stabilitatea economică a ţării”  ar fi inspirată din opera compatriotulului său, Eugen Ionescu”. Politicienii şi guvernanţii noştri sînt simple marionete, banali pioni ai Ocultei Mondiale, uşor de înlocuit. Din nou, imposibilul a fost posibil. Numirea noului premier stă sub semnul ambiguităţii, al nesiguranţei. Deşi tînăr, se află sub umbra” multor semne de întrebare. Multe dintre ele au fost menţionate în cadrul unor articole pertinente editate de site-ul necenzurat”, aşa că nu mai inist asupra lor. Nu sînt anti-evreu, nu sînt xenofob, nu am nimic cu nici un alt popor al lumii, dar, parafrazîndu-l pe René Descartes, cuget, deci trăiesc  şi mă tot întreb, sine ira et studio”: dintre atîtea milioane de români, numai alogenii ne pot conduce destinele? Umilitor pentru condiţia de român! Ce ne-a mai rămas de făcut? Ne răspunde Radu Gyr: Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane !”.
TEODOR FILIP

 

SURSA:http://www.ziarul-tricolorul.ro/



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s