RIDICĂ-TE, GHEORGHE! RIDICĂ-TE, IOANE!

Dumnezeu a măsurat pămîntul şi a dat evreilor pe goimi (neevrei) cu tot ceea ce ei posedă” (Talmud Babli, tratatul Baba-Kamuna, f.32, c.2, Rohling L. Cit. pag.63).
Se pare că economia mondială se găseşte în situaţia catastrofală de a se prăvăli într-un hău. Euro se află în colaps. Demersurile foarte agresive ale Israelului şi ale Statelor Unite, iminenta lor ameninţare de atacare a Iranului sînt pe cale să arunce omenirea în încleştarea celui de-al III-lea război mondial, cu urmări imprevizibile pentru întreaga Planetă. După reeditarea episodului Pearl Harbor  cacealmaua de la 11 septembrie 2001  s-a dorit inocularea ideii că duşmanul cel mai mare al omenirii este terorismul extremiştilor islamici. O vreme, chiar şi azi, americanii şi o covîrşitoare parte a lumii occidentale au crezut. Vremea a scos la iveală dovezi incontestabile ale inamicului real, aflat chiar în interiorul structurilor de conducere ale statelor puternice, îndeosebi ale S.U.A. Corporaţiile  marile imperii multinaţionale , cu bugete substanţial mai consistente decît cele ale multor ţări, dictează multor guverne, cum este şi cazul României postdecembriste. Românii nu se pot revolta împotriva lor. Nu văd pădurea din pricina copacilor”! Zilnic, pe canalele naţionale, fel de fel de specialişti-analişti” economici anunţă sfîrşitul crizei, de fapt, un fel de a fura căciula poporului. Modul în care marile puteri ne aburesc şi ne mint că au rezolvat criza din 2008 este de neacceptat. Reţeta de rezolvare”, găselniţa genială” şi salvatoare au fost tiparniţa de bani electronici” pentru şmecheri şi creditul de la F.M.I. pentru fraieri (România). Cum ar putea lua sfîrşit această criză provocată, cînd majoritatea statelor sînt supraîndatorate? Cum ar putea plăti România datoriile, cînd ne aflăm în deficit bugetar? Datoriile cresc şi ne afundăm din ce în ce mai adînc în mlaştină. Cînd şi cum vom plăti datoria? Vreme de decenii, ar trebui ca România să aibă excedent bugetar. De unde? Într-un sistem politic şi social defectuos, precum cel actual, în care F.M.I.-ul ordonă jaful privatizării şi concedieri masive, cînd alocarea de investiţii şi crearea de locuri de muncă sînt nule, nu este posibil. Am urmărit, ca atîţia alţii, întîmplările începutului de an 2012. Iniţial m-am bucurat că răbdarea românilor a ajuns la capăt şi a declanşat explozia mămăligii”, că demnitatea a scos capul ascuns timp de 22 de ani sub gluga umilinţei. Zadarnic! Totul s-a transformat într-o derutantă manifestare a teatrului absurd, un fel de război al românilor împotriva românilor. Lipsa de speranţă a declanşat paranoia galopantă pe stradă, pe Internet, în ziare şi în studiourile de televiziune, unde protagoniştii au cîntat sau au jelit după propriile partituri. Noi nu am ştiut  sau poate am uitat  cine ne-a legat lanţul de grumaz şi ne-a pus în jug în 1989. Nu avem puterea să aruncăm lanţul şi să ne revoltăm împotriva dictaturii F.M.I., care taie şi spînzură în România”, împotriva iluminaţilor” care doresc instaurarea Noii Ordini Mondiale  New World Order (N.W.O.) pe întreaga Planetă, care doresc instituirea unui stat poliţienesc total şi a controlului absolut asupra individului. Este ordinea” lor, nu a noastră! Pentru a înţelege mai bine fenomenul” N.W.O. şi conexiunea cu România, vă propun să aruncăm o succintă privire retrospectivă asupra situaţiei de după al II-lea război mondial, din perioada aservirii absolute Moscovei (1944-1958). În posturile-cheie de conducere, de represiune, în direcţiile ideologice şi culturale veţi constata prezenţa majoritară a unor elemente alogene, în special a celor provenite din familii evreieşti. Indivizi care au acţionat nu în calitate de evrei, ci de comunişti, ca slugi fanatice ale Moscovei, pentru distrugerea majorităţii intelectualilor români  uneori chiar a altor evrei. Se pare că abuzurile comise în anii 50 au fost uitate de evreii de azi, iar responsibilitatea, fie ea numai morală, ar trebui recunoscută şi asumată. Pe cei de teapa impostorului dovedit Ellie Wiesel nu-i interesează decît Auschwitz-ul şi nu vor să ştie nimic de Basarabia şi Transilvania anului 1940, de Aiud, Sighet, Piteşti sau Canal. Este firesc să-i preocupe soarta evreilor în timpul celui de al II-lea război mondial, dar, în mod regretabil şi de nepermis, au uitat” de crimele şi persecuţiile comise de confraţii lor contra românilor. Pentru înţelegere şi comparaţie, o lectură a numelor celor instalaţi în scaunele decizionale ale diferitelor domenii de activitate de atunci este edificatoare: Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Teohari Georgescu (Burach Teskovich), Lothar Rădăceanu (Lothar Wuertzel), Iosif Kisinevsky (Ioska Roitman), Liouba Kisinevschi, Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Petre Borilă (Iordan Dragan Russev), Vasile Luca (Lukacs Laszlo), Alexandru Moghioroş (Balogh Joszef), Silviu Brucan (Saul Brukner- zis şi Oracolul de la Dămăroaia”), Emil Bodnăraş (Emilian Botnarenko), Walter Roman (Ernö Neuländer), Alexandru Bârlădeanu (Saşa Goldenberg), Leontin Sălăjan (Szilágyi Leon), Gheorghe Gaston Marin (Ghiuri Grossmann), Leonid Tismăneanu (Leon Moiseevici Tismeneţki), Dionisie Patapievici (sau Dionis, sau Patapiewicz Denys, sau Patapicovici), Avram Bunaciu (Abraham Gutman), Gheorghe Stoica (Moscu Kohn), Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenco, zis Pantiuşa), Dumitru Coliu (Dimitar Kolev), Ion Vinte (Vincze János), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Mihai Dulgheru (Misa Dulbergh), Mihai Florescu (Misha Iakobi), Ana Toma (Ana Grossman), Alexandru Sencovici (Szenkovits Sandor), Ştrul Mauriciu, Moises Haupt, Ştefan Coller (Koller), Feller Moritz, Alexandru Mirodan (Alexander Zissu Saltman), Aurel Baranga (Ariel Leibovich), Marcel Breslaşu (Mark Breslau), Jules Perahim (Iulis Blumenfeld), Nina Cassian (Renée Annie Cassian), Veronica Porumbacu (Veronika Schwefelberg), Alexandru Graur (Alter Brauer), Alexandru Toma (Solomon Moscovici), Ion Călugăru (Ştrul Leiba Croitoru), Maria Banuş (fiica lui Max Banush de la Banca Marmorosch Blank), A.E. Bakonsky (Anatol Eftimievici Baconsky), Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn), Alexandru Jar (Alexander Avram), Mihail Davidoglu (Moise Davidson), Ion Vitner (Iţic Wittner) ş.a. Dar să nu-i neglijăm nici pe contemporani: Petre Roman, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, Mihai Răzvan Ungureanu Şi, de ce nu, cei trei preşedinţi ai României de după 89. Dacă în perioada de după război ucazurile veneau de la Moscova, astazi ordinele ni se transmit de la Washington, de la Bruxelles, iar mîine, de la Tel Aviv. Trăim, repetăm drama anilor postbelici şi suportăm consecinţele dramei postdecembriste. Din moment ce am fost îmbrînciţi pe poarta U.E. şi N.A.T.O., adio suveranitate naţională! Revenind la borna prezentului, în aceeaşi zi în care F.M.I. a lăudat reformele Guvernului, primul-ministru în exerciţiu şi-a depus mandatul. Vi se pare că s-a produs ca urmare a presiunii străzii? Fals! Aşa s-a ordonat. Nu protestele l-au silit pe Emil Boc să demisioneze, ci propriul său partid”, scrie Karl-Peter Schwarz în editorialul intitulat Teatru absurd la Bucureşti”, din ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Editorialistul afirmă că propoziţia de rămas-bun a premierului demisionar – Am luat decizia de a depune mandatul pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au cîştigat cu atîtea suferinţe, şi anume stabilitatea economică a ţării”  ar fi inspirată din opera compatriotulului său, Eugen Ionescu”. Politicienii şi guvernanţii noştri sînt simple marionete, banali pioni ai Ocultei Mondiale, uşor de înlocuit. Din nou, imposibilul a fost posibil. Numirea noului premier stă sub semnul ambiguităţii, al nesiguranţei. Deşi tînăr, se află sub umbra” multor semne de întrebare. Multe dintre ele au fost menţionate în cadrul unor articole pertinente editate de site-ul necenzurat”, aşa că nu mai inist asupra lor. Nu sînt anti-evreu, nu sînt xenofob, nu am nimic cu nici un alt popor al lumii, dar, parafrazîndu-l pe René Descartes, cuget, deci trăiesc  şi mă tot întreb, sine ira et studio”: dintre atîtea milioane de români, numai alogenii ne pot conduce destinele? Umilitor pentru condiţia de român! Ce ne-a mai rămas de făcut? Ne răspunde Radu Gyr: Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane !”.
TEODOR FILIP

 

SURSA:http://www.ziarul-tricolorul.ro/


Crestini ortodocsi suntem


Despre pierderea și recâștigarea harului, Cuviosul Siluan Athonitul

 Sfântul Siluan Athonitul

La început, când cineva începe să lucreze pentru Domnul, Domnul îi da harul Sau şi un zel aprins spre bine, şi totul îi apare atunci uşor şi plăcut. Iar când vede aceasta în el, în lipsa lui de experienţa îşi spune: ”Voi avea această râvnă toată viaţa mea.” Şi atunci începe să se înalţe mai presus de cei ce trăiesc în nepăsare şi începe să-i judece; şi astfel pierde harul care l-a ajutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Sufletul nu înţelege cum s-a întâmplat aceasta: totul mergea atât de bine, dar acum este totul atât de greu şi nu mai are nici o plăcere să se roage. Dar nu trebuie să se înfricoşeze, e Domnul Care povăţuieşte cu bunătate sufletul. De îndată ce sufletul se înalţă mai presus de fratele său, chiar în acea clipa îi vine un gând rău care nu-i place lui Dumnezeu. Dacă sufletul se smereşte, harul nu-l părăseşte. Dar dacă el nu se smereşte, se iveşte o uşoara ispita ca el să se smerească. Dacă iar nu se smereşte, atunci începe atacul necurăţiei. Dacă tot nu se smereşte, atunci cade într-un păcat oarecare. Şi daca nici atunci nu se smereşte, se iveşte o mare ispită şi el va săvârşi un păcat mare. Şi aşa ispita va deveni tot mai puternică până ce sufletul se va smeri; atunci ispita va pieri şi, dacă se smereşte adânc, va cunoaşte şi simţământul smerit al inimii şi pacea şi tot răul va pieri.

Astfel, tot acest război nu are decât un singur scop: smerenia. Mândria a pricinuit căderea vrăjmaşilor, iar ei ne-au târât în adânc pe aceeaşi cale. Vrăjmaşii ne linguşesc şi dacă sufletul primeşte lauda lor, harul se retrage de la el pana ce se pocăieşte. Astfel, toata viata învaţă sufletul smerenia lui Hristos şi, până nu va ajunge cu adevărat smerit, va fi mereu chinuit de gânduri rele. Dar sufletul smerit găseşte odihna şi pacea de care vorbeşte Domnul (Ioan 14, 27).

Postul, înfrânarea, privegherea şi celelalte osteneli ascetice ne ajută, dar puterea cea mare se afla în smerenie. Sfânta Maria Egipteanca şi-a uscat trupul prin post într-un singur an, dar cu gândurile a trebuit să lupte timp de 17 ani.

Nu vei învăţa smerenia dintr-o dată. De aceea a zis Domnul: ”Învăţaţi de la Mine smerenia şi blândeţea” (Matei 11, 29). Ca să înveţi iţi trebuie timp. Unii au îmbătrânit în nevoinţe şi totuşi n-au învăţat smerenia; nu pot înţelege de ce nu le merge bine, de ce n-au pace şi sufletul lor e mâhnit şi abătut.

SURSA: sfantulmunteathos.wordpress.com


Fii iobag! dar suveran in acelasi timp. Andrei Paunescu – Iobag la stat


SUVERANITATEA – – Notiunea de suveranitate – -Evolutia istorica a conceptului de suveranitate

Drept constitutional

-curs 1 – semestrul II-

 

 

SUVERANITATEA

Notiunea de suveranitate

Evolutia istorica a conceptului de suveranitate

 

 

Suveranitatea constituie una din trasaturile puterii de stat de a fi suprema in raport cu oricare alta putere sociala interna si independenta fata de puterea oricarui alt stat sau organism international.

Desi este o notiune unitara in esenta ei, suveranitatea implica totusi doua elemente componente:

1)     Suveranitate externa;

2)     Suveranitate interna.

Ea face o jonctiune intre dreptul constitutional si dreptul international.

 

  1. 1.     Suveranitatea externa semnifica independenta absoluta a statului si a fost exprimata ca principiu pentru prima oara de Juan B. in 1576 in lucrarea “Despre Republica”. Potrivit acestei conceptii, statul este eliberat de orice subordonare fata de o putere exterioara lui. Boden arata ca suveranitatea este absoluta, perpetua si individuala.
  2. 2.     Suveranitatea interna semnifica dreptul statului de a isi organiza puterea publica si anume: dreptul de a legifera, de a infaptui justitia si politia. Cu alte cuvinte, este vorba de suprematia de stat care se concretizeaza in dreptul statului de a adopta norme juridice, reguli obligatorii pentru toti cetatenii sai si de a le asigura aplicarea. Constituind una din trasaturile de stat, suveranitatea a aparut odata cu statul, si in decursul istoriei a evoluat, modificandu-si continutul in raport cu dezvoltarea sociala, economica si politica a statelor.

Conceptia dominanta pana la aparitia statelor centralizate absolutiste a fost cea a lui Toma Dachino care sustinea in teoria sa ca puterea isi are originea in vointa divina al carui reprezentant pe pamant era Papa si caruia regii trebuiau sa i se supuna.

In perioada formarii statelor centralizate absolutiste, suveranitatea devine o trasatura fundamentala a monarhului absolut, suveranitatea absolutista a monarhului insemna si  independenta puterii  laice fata de puterea bisericii.

Abuzurile monarhilor absoluti care in ultima perioada a feudalismului constituia o piedica in calea dezvoltarii capitalismului, au determinat burghezia sa se transforme din aparatoare a monarhiei absolute in potrivnicul acesteia.

Un rol progresist in pregatirea ideologica a revolutiilor burgheze l-a avut conceptia despre suveranitatea exprimata de J. Jeac-Rouseau in cartea sa “Contractul social” scrisa in 1756. J.J. Rouseau sustinea ca originea suveranitatii PAUZA cautata in vointele individuale ale oamenilor  care au cedat regelui exercitiul ei printr-un act de supunere exprimat intr-un contract. Conform teoriei lui Rouseau, regele si ceilalti conducatori ai statului nu sunt titularii suveranitatii, ci sunt functionari supusi poporului care pot oricand sa fie revocati.

Conceptia lui J.J. Ruseau, a stat la baza suveranitatii populare si nationale care si-a gasit expresia in primele constitutii franceze in conceptia declaratiei dreptului omului si ale cetateanului si a constitutiei franceze din 1791, Suveranitatea apartine natiunii.

Cu privire la suveranitate, a fost exprimata conceptia germana din secolul al XIX-lea, o doctrina cu totul diferita. Impotriva ideii suveranitatii populare a lui J.J. Ruseau, Hegel afirma in lucrarea  sa “Filosofia dreptului” ca “izvorul suveranitatii este monarhul nu poporul, intrucat poporul fara monarh nu este stat ci o masa neorganizata amorfa, o simpla adunatura”.

Hegel indentificand monarhul cu statul, afirma ca monarhul este titularul suveranitatii de stat. La sfarsitul secolului trecut, in Germania, s-a dezvoltat teoria jurisdicista a suveranitatii statului. In aceasta conceptie, statul este considerat o entitate abstracta deasupra cetatenilor, care isi are ratiunea de exista in normele de drept, iar izvorul suveranitatii il constituie vointa statului, statul fiind si titularul acestei vointe.

Teoria lui J.J. Ruseau cu privire la suveranitatea nationala si suveranitatea populara a fost respinsa si de teorii pozitiviste de scoala realista a dreptului  care a luat nastere la inceputul secolui trecut. Astfel, in conceptia lui Sean Duprins, suveranitatea este expresia guvernantilor bazata pe solidaritatea sociala. In ultima instanta, teoria lui Duprins sustine sa suveranitatea apartine guvernantilor, titularul ei fiind guvernul. Unii doctrinar contemporani se situeaza pe pozitii de PAUZA a importantei suveranitatii in conditiile actuale.

Teoriei nihiliste ca teoria competentei a suveranitatii absolute considera ca suveranitatea este o ideie depasita. Alti doctrinari partizani ai teoriei suveranitatii relative se pronunta in favoarea ideii de limitare a suveranitatii in interesul cooperarii internationale.

Cu privire la suveranitate se poate retine o trasatura comuna a diverselor curente din doctrina contemporana care prin argumente diferite justifica in fapt suveranitatea guvernantilor. Acest aspect apare pregnant in conceptia scolii germane.

Din trecerea sumara in revista a principalelor grupuri de teorii cu privire la suveranitate se poate trage concluzia ca aceasta, suveranitatea, este o insusire esentiala a puterii de stat si apare odata cu statul, ca suveranitatea unui stat implica totodata respectarea suveranitatii celorlalte state si a normelor dreptului international.

 

Suveranitatea de stat

Prin suveranitatea statului se intelege insusirea puterii de stat de a fi suprema pe teritoriul statului si a fi independenta fata de puterea oricarui stat, insusire exprimata un dreptul statului de a-si rezolva liber treburile interne si externe cu excluderea amestecului altor state si cu respectarea corespunzatoare ale acestora si a regulilor generale admise ale dreptului international.

Suveranitatea de stat in tarile romane s-a manifestat pe plan intern prin institutia domnitorului, domnul fiind stapan asupra tarii si supusilor, conducatorului armatei, omul care omul care hotara cu ajutorul si sub controlul unei adunari, solutionarea problemelor statului.

Pe plan extern, suveranitatea statelor feudale romanesti s-a manifestat prin independenta acestorain relatiile externe. Cucerirea independentei de stat a Romaniei din 1877 a pus capat oricarei dependente politice fata de puterile straine.

Pentru prima data in gandirea romana, ideea suveranitatii a fost elaborata de N. Balcescu. In conceptia sa, suveranitatea era un atribut al natiunii romane, a poporului, care si-a pastrat totdeauna intr-o viziune ampla si unitara ideea de suveranitate in documentul program “dorintele partidei nationale din Moldova”.

In conceptia lui M.K, ideea de suveranitate este indesolubil legata de lupta pentru unire si independenta a tuturor romanilor. Suveranitatea de stat in tara noastra se reliefeaza ca fiind exclusivista, indivizibila si inalienabila, ea fiind deplina, atotcuprinzatoare si neinstrainabila.

Suveranitatea poporului trebuie inteleasa ca fiind dreptul poporului de a decide asuprasoartei sale de a stabili linia politica a statului si alcatuirea organului lui PAUZA si dreptul de a-si exercita puterea prin organele sale reprezentative si prin referendum.

In anumite conditii istorice, suveranitatea statului coincide sub raportul bazei ei sociale cu suveranitatea poporului. Aceasta coincidenta are loc numai in tarile democratice in care conducerea de stat a societatii este exercitata de popor prin organele sale reprezentative.

Suveranitatea nationala – dreptul la autodeterminare si la dezvoltarea independenta a fiecarei natiuni indiferent daca poseda sau nu o organizare proprie in stat. In situatia in care natiunea si-a creat un stat propriu, suveranitatea nationala se impleteste cu cea de stat, actionand ca un tot unitar. Daca o natiune nu si-a faurit propriul sau stat, suveranitatea ei va fi temeiul ei de drept international, al luptei duse pentru a se constitui intr-un asemenea stat. Unii autori sustin ca notiunea de suveranitate nationala este echivanet cu dreptul de autodeterminare al natiunilor. Alti autori sustin ca suveranitatea natiunii nu se poate realiza decat in cadrul unei organizari statale. Numeroase documente de drept international atesta ca suveranitatea nationala implica dreptul popoarelor de a se constitui intr-un stat national si dreptul de a-si alege sistemul economic, politic si social. Totodata, suveranitatea nationala implica dreptul de a dispune liber de bogatiile si resursele naturale aflate pe teritoriul natiunii respective.

Multi autori au argumentat caracterul perimat al suveranitatii, inutilitatea acestui concept, demonitizarea sa, demonstrand ca pastrarea suveranitatii statelor are consecinte nefaste asupra colaborarii acestora, asupra climatului intarnational.

Unii autori sustin ca renuntarea la suveranitate este calea de mentinere pacii, este un mijloc de a facilita libera circulatie a oamenilor si a ideilor.


Diferenta de jurisdictie; ah?!

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”( Sfanta  Evanghelia dupa Ioan,  1:1) Apoi fii pamantului au creat sistemul. Scopul acestui sistem este de a ne stoarce de enerergie, viata, care este un dar de la Dumnezeu” Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor”( Sfanta Evanghlelie dupa Ioan, 1:4).. Este o minune fiecare zi  in care traim; trebuie sa ne bucuram de ea. Dumnezeu a creat cu mana Sa, Pamantul si toate bagatiile ce se gasesc in el, si le-a daruit noua pentru a ne bucura de ele. Sistemul a creat banii de hartie( bilete de ordin ) pentru a ne inrobii si foloses-te cuvinte pentru a pretinde autoritate aupra Pamantului, dar mai ales asupra noastra. Dumnezeu este viu, Sistemul este mort. Dumnezeu este realitate; sistemul este fictiune. Dumnezeu ne-a inzestrat cu libera alegere; sistemul actioneaza prin coercitie; Cu Dumnezeu facem legamant; cu sistemul(statul) incheiem contracte; Sistemul ne poate priva de libertate, dar Dumnezeu ne promite eternitate. TU alegi cui sa servesti/inrobesti; Lui Dumnezeu sau mamonei, caci : “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt” Matei 6:24.

Sisstemul foloses-te cuvinte, si doar atat! cu scopul diabolic de a ne induce frica, iar frica nu vine de la Dumnezeu.

Diferente majore intre Legea Dumnezeiasca, pe care voluntar  alegem(exercitandu-ne libera alegere) sa o pazim, respectam;  si legea omeneasca, de care tot voluntar ne lasam guvernati.(prin consimtamant). Sclavia a fost abrogata, dar nu si sclavia voluntara. Dumnezeu nu obliga; nici Statul nu ne poate obliga; Dar ambii au nevoie de ACCEPTUL( Consimtamantul) TAU, primul pentru a te mantui si a te calauzi pe calea ce duce inevitabil  spre Rai; iar al doilea pentru a-ti strica ziua, a te stoarce de energie,(AMENDA= solicitare financiara, bani pe care trebuie sa-i produci irosindu-ti energia, slujind mamonei); a te incarcera pentru greseli nepedepsibile supt Legea Lui Dumnezeu. Va rog, meditati aupra acestor diferente fundamentale. Amin!

Perdeau din fata ochilor, care ascunde Adevarul;  “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi” Matei 23:13

 

LEGEA NATURII(Legea pamantului; Cutuma) versus Legea Comerciala(Contracte)

Bazata pe Legea canoanelor bisericesti versus Legea Maritima; Drept maritim

Bazata pe limba româna, varnaculara(indigena) versus Bazata pe limbajul “Legalez’( se aseamana cu româna,dar nu este )

Bazata pe Adevar si Iubire  versus Bazata pe inselaciune; viclenie

Bazata pe adevaruri versus Bazata pe neadevaruri, minciuna, falsitate.

Persoana inseamna fiinta umana, om versus Persoana inseamna fictiune legala, subiect cu drepturi și obligații

Limbaj obisnuit comun, general(vulgar) versus  limbaj confuz, termeni cu intelesuri ascunse

Dreptate, echitate, justitie versus avand doar aparenta de echitate, injust

Scopul este de a proteja drepturile inalienabile versus Scopul este sa asigure ca falsitatea nu va fi niciodata dezaprobata

Dezvaluire, divulgare totala versus  Musamalizare, nu se divulga in totalitate

Suprem, suveran, viu  versus  entitate moarta; supus; suzeran

Realitate, palpabil versus realitate virtuala, fictiune

Calauzeste spre  impacare, reconciliere pasnica versus Cearta, divergente, frictiune

Factual, reiese din fapte versus imaginar, inchipuit,  nascocire

Superior versus Inferior

De jure(iure) (DE IÚRE loc. adv. formulă care desemnează existența unei situații conforme cu normele de drept. (< lat. de iure, de drept, potrivit legii)

De facto (formulă diplomatică pentru recunoașterea unei anumite situații, care nu a dobândit și consacrarea juridică necesară. (< lat. de facto, de fapt)

 


Model de declaratie de suveranitate. tradus dupa MarkMcCoy.com

In decursul vietii, cand cineva descopera si se supune adevarului care denota legatura dintre tot ce este fizic, spiritual si rational in lumea naturala;  apoi realizeaza ca tot ce a fost acceptat  anterior ca fiind adevar, nu este decat miezul ignorantei si a fricii; ca aceia care se cred miezul, si-au atribuit aceasta insusire si si-au consacrat aceasta obligatie: sunt interlopi, osciland intre a fi bestii si fiinte suverane. Prin urmare, ca  singura scapare  in a remedia ignoranta, nascuta prin acceptul fatarniciei  institutionalizate, care superficial recunoaste un Creator, cu toate acestea contrange la servitutea si obedienta  unei autoritati pamantesti, ca si unica alegere care exista, este  a revendica locul potrivit in aceasta lume, pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru toti, egali intre noi, stapinitori asupra nimanui, suverani intre suverani, raspunzatori numai fata de datoria morala de a trai o viata cat mai prospera si pasnica posibil, indifirent de pret, si pe cheltuiala nimanui.

Eu m-am inaltat la un asemenea adevar, dat fiind ca l-am cunoscut, l-am inteles, l-am inbratisat, iar acum aleg  sa fiu riglat de el pentru tot restul vietii. Eu, de obicei cunoscut si de acum incolo raspunzand sub(la) numele de : S. S. C, dat fiind  botezat S.S.C de catre parintii mei naturali, prin aceasta aduc la cunostinta, tuturor membrilor Umanitatii, iubitorilor de Libertate, copii ai Pacii si creatii dumnezeiesti; de asemenea tiranilor, despotilor, asupritorilor, uzurpatorilor, stapanitorilor si presupuselor autoritati pamantesti;- urmatoarea Declaratie publica:

Fac cunoscut tuturor, ca eu, S.S.C. sunt in deplinatatea facultatilor mentale si detin controlul total asupra fizicului meu. Stiut a fi, ca eu, S.S.C. fac urmatorea declaratie voluntar, liber si in absenta oricarei influente din exterior, presiune sau coercitie. Aduc la cunostinta, ca eu, S.S.C. sunt sanatos, capabil, fara nici o disfunctie fizica sau mentala, pe deplin contient, educat, informat si competent.  Declar ca eu, S.S.C., accept intreaga resposabilitate a vietii mele si a actiunilor care vor rezulta din aceasta. Aduc la cunostinta ca eu, S.S.C. stau in fata Dumnezeului meu; multumit de puterea si libertatea pe care o posed, ca si consecinta a nasterii mele; iar prin aceasta marturisesc ca NU ma voi supune nici unei autoritati pamantenesti; fie politica, sociala sau altfel spus artificiala, nefireasca si ma voi opune cu fiecare fibra a fiintei mele, pana la moarte chiar oricarei tentative de incorporare, recrutare, raspundere, obligatie, loialitate, supunere, conformitate sau(si) subordonare  fata de orice barbat, femeie, pesoana sau entitate. Declar ca eu, S.S.C. doresc pace, toleranta, independenta, libertate  si raspundere, pentru Mine, si a intregii omeniri, si voi reactiona urgent impotriva oricarei dorinte, puteri sau forte, care ar rezulta din incalcarea acestor principii. Aduc la cunostinta ca eu, S.S.C, cred si afirm ca, esentialmente sunt singurul responsabil fata de actiunile mele, subiect numai fata de Supremul Arbitru al Universului, si ca atare dorinta Nu voi permite nimanui sa ma comande sau sa ma ghideze in directii contrar Contiintei mele, fata de care sunt singurul raspunzator. Stiut sa fie, ca eu, S.S.C., ma voi supune durerilor de pedeapsa, numai  pentru incalcarea drepturilor proprietatii si a suveranitatii nascutilor-liberi, fiintelor naturale. Toate celalate edicte, decrete, legi, regulatii, statute, etc., sau metode de control sunt dezaprobate ca fiind neinsemnate in exercitarea vietii mele. Eu, S.S.C. prin prezenta, stabilesc urmatoarea notificare prin Declararea Suveranitatii dizolvand toate obligatiile anterioare, politice si nationale:

Eu sunt o fiinta umana, om liber, independent, nascut natural; in momentul nasterii mele cand am venit in aceasta lume sub protectia parintilor mei naturali, am intrat si in posesia deplina a tuturor drepturilor, facultatilor, libertatilor si puterilor pe care le pot stapani pe durata vietii mele pamantenesti.

Eu, afirm cu hotarare numai o lume naturala, palpabila, de Dumnezeu creata si dezaprob constructii, inventii, nascociri, si entitati concepute de mintea si(prin) mana omului, cand cutare considera a ma obliga sau supune oricarei puteri manifestate de catre acestea.

Eu, pricep, sunt convins, si am crescut sa cunosc, ca nu exista pe acest pamant, o putere superioara puterii personale cu care m-a inzestrat Dumnezeu. Nu neg existenta unei forte superioare, concepute a ma sili la obedienta si supunere, dar, aceasta forta, cand este exercitata de puteri nefaste, nu este decat pură agresiune, tiranie si rău.

Imi rezerv dreptul de a poseda orice numesc eu “proprietate”, ce am dobandit pasnic, prin propriul meu efort, si care poate consta in orice planta, animal, mineral, compozitie, masina, dispozitiv, drog, arma, produs, etc. Pot poseda acestea, in folosul personal, cu intentii definite de mine, daca nu prezinta o amenintare sau vatamare directa a vietii sau proprietatii altei fiinte umane. Orice tentativa de a ma priva de “proprietate”, se va izbi de auto-aparare, in proportie necesara  pentru a-mi pastra identitatea si integritatea.

Fara echivoc, delcar ca sunt Suprema autoritate pamanteneasca asupra fizicului propriu; spiritual supus Dumnezeului meu, si subiect numai fata de dreapta decizie a Creatorului meu pentru greselile mele lumesti. Sunt o putere suverana fata de mine insumi, reprezentand nici o amenintare fata de alte fiinte autonome, slobode, autodeterminate si autoguvernate, care-si exercita corect suveranitatea.

Recunosc ca m-am supus cerintelor si dorintelor altora, care si-au exercitat influenta si autoritatea asupra mea, uneori in detrimentul propriu, fara consimtamantul meu complet informat; dar mai degraba din cauza intimidarii, fricii si a ignorantei.

Eu nu aprob nici o autoritate, putere sau jurisdictie, ca si consecinta a prezentei mele fizice, indiferent unde, atare ar avea vre-o pretentie, nici nu ma voi supune oricarei mai sus citate, ca urmare a actiunilor mele de a ma bucura sau exercita oricare din drepturile mele naturale, intr-o maniera pasnica.

Eu nu caut consimtamantul, acceptul, confirmarea, permisiunea sau recunoasterea niciunuia sau nimanui in manifestarea cinstei si obedientei  fata de Dumnezeul meu; maniera prin care eu venerez; ori comportamentul pe care as putea sa-l adopt in exercitarea inzestrarilor, blagoslovirilor, libertatilor, sau oricarui drept considerat ca-mi este daruit de catre Domnul Iisus Hristos. Socotesc ca este dreptul meu si datoria mea, de a proteja, chiar cu pretul vietii, de este necesar, orice amestect sau interventie in relatia mea cu Dumnezeu.