«Sfârşitul este aproape, iar lumea continuă să vândă şi să cumpere…»

O vedenie a creştinei Anna

apocalipsa

Se făcea că treceam prin mai multe încăperi, una după alta, fiind însoţită de un înger care îmi arăta calea şi îmi lămurea cele ce vedeam.

Prima încăpere era în acelaşi timp şi maternitate şi clinică de avorturi. Am intrat acolo împreună cu prietenele şi rubedeniile mele (care vieţuiesc în lume şi cu care mă însoţeam înainte vreme). Ele au rămas în continuare în această încăpere. Mie îngerul mi-a spus să merg mai departe.

Am intrat în cea de-a doua încăpere şi am văzut că acolo târguiala era în toi. Se vindeau şi se cumpărau cele mai felurite mărfuri. Era foarte multă lume şi toţi păreau absorbiţi de târguielile lor, îşi numărau banii, examinau mărfurile – ca la târg. M-am uitat pe unul dintre pereţii acestei încăperi şi am văzut că avea un geam ce dădea spre o pajişte verde cu cer senin şi azuriu, cu soarele strălucind – era o privelişte foarte frumoasă. Priveam desfătându-mă, însă oamenii, într-atât erau de ocupaţi cu vânzarea-cumpărarea lor, încât nu vedeau această frumuseţe dumnezeiască. Mă miram cum de ei nu observă această privelişte! Îngerul însă m-a îndemnat: „Mergi mai departe.”

Am intrat în a treia încăpere, pe pereţii căreia erau zugrăvite nişte chipuri de fiare (dragoni) de diferite mărimi. În jos, la temelia zidului, am văzut o broască ţestoasă uriaşă, înspăimântătoare la vedere, din a cărei gură larg căscată ieşeau doi dinţi ca două săbii ascuţite. Jos, pe podea, se zărea capul unui om al cărui trup se afla sub duşumea. Îngerul mi-a zis: „Atinge-te de ei.” (Adică să mă ating de balaurii zugrăviţi pe perete). Mi-am întins mâna, deşi nu vroiam, pentru că îmi era tare frică. Şi iată că dragonul pe care l-am atins, dintr-o dată a început să se mişte. Mişcarea s-a transmis altui dragon, care se afla alături, şi mai departe, de la dragon la dragon, ca-n mecanismul unui ceas. Astfel toate aceste fiare s-au pus în mişcare, ajungând până la broasca ţestoasă care a început şi ea să se mişte ameninţător. Deodată cele două săbii ascuţite s-au înfipt drept în capul omului aceluia, care a murit pe loc. Îngerul mi-a lămurit: „La cea mai mică atingere de acest sistem, omul este pierdut… Mergi mai departe.”

Am ieşit din acea clădire cu trei încăperi şi am văzut că mă aflam într-o pădure, printre copaci. În pădure era o căsuţă de bârne, afumată ca după incendiu, dar în care totuşi se putea locui, îngerul mi-a zis: „Iată unde vei putea să te mântuieşti.” Înţelegeam că sfârşitul acestei lumi este aproape (după căsuţa care era ca după incendiu) şi atunci l-am întrebat pe înger: „Înseamnă că sfârşitul este aproape, iar ei continuă să vândă şi să cumpere?” „Da, a răspuns îngerul, e sfârşitul, iar ei continuă să vândă şi să cumpere”.

Aici vedenia a luat sfârşit.

După un timp am ajuns la părintele Ieronim şi i-am povestit despre vedenie. I-am spus cum l-am întrebat pe înger: „Înseamnă că sfârşitul este aproape, iar ei continuă să vândă şi să cumpere?” Atunci, părintele, apucând-o înainte, a răspuns el însuşi cu cuvintele îngerului: „Da, e sfârşitul, iar ei vând şi cumpără. Acesta nu este doar un vis, a adăugat el, ci aşa va fi cu adevărat.” Părintele Ieronim a repetat aceleaşi cuvinte care în visul meu au fost rostite de către înger! Am înţeles că stareţul ştia de vedenia mea, adică i-a fost descoperită şi lui.

+ + +

Tâlcuirea pe scurt a acestei vedenii, potrivit Sfintei Scripturi:

1. Înainte de toate, cele două încăperi prin care a trecut roaba lui Dumnezeu Anna se potrivesc întocmai cu următoarele cuvinte din Evanghelie asupra vremurilor din urmă: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pre toţi. Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pre toţi, la fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului” (Luca 17, 26-30). Dealtminteri Anna a trecut prin aceste încăperi după cum scrie în Evanghelie, unde cuvintele „cumpărau şi vindeau” se află după cuvintele „se însurau şi se măritau”.

2. Prin urmare, prima încăpere (maternitatea – clinica de avorturi) arată răspândirea între oamenii din zilele noastre a senzualităţii. Toată lumea aleargă după plăceri senzuale. Păcatul desfrânării este larg răspândit. (în prima încăpere au rămas toate rubedeniile şi prietenele Anei). Unii copii sunt lăsaţi să se nască (maternitatea), iar alţii sunt ucişi în pântecele matern (clinica de avorturi).

3. A doua încăpere, unde „toată lumea cumpără şi vinde”, ne arată că oamenii zilelor noastre sunt robiţi de societatea de consum, când întreaga viaţă este închinată unui singur scop-achiziţionarea bunurilor de larg consum şi dobândirea de bunuri (cultul banilor, al bogăţiilor). Pentru Sfinţii Părinţi târgul (piaţa) a fost întotdeauna simbolul „acestei lumi” depravate. Deci încăperea semnifică adâncirea lumii actuale în hăul deşertăciunilor. Drept urmare, în inimile lor nu mai există loc nici voinţă pentru a duce o viaţă duhovnicească.

Ca rezultat al deşertăciunii vieţii înconjurătoare, a întunecării minţilor, ei nu mai sunt în stare să observe minunăţiile lumii duhovniceşti, care sunt vizibile numai pentru cei ce, după cuvântul Sfântului Efrem Sirul, „nu sunt legaţi toată vremea de treburile vieţii”, ci „au lepădat orice grijă lumească” (din Cuvânt la Venirea Domnului, la sfârşitul lumii şi la ieşirea antihristului). Iată de ce toţi cei care târguiau în cea de-a doua încăpere nu observau minunata privelişte care se vedea dincolo de geam.

4. A treia încăpere arată că înainte de sfârşitul lumii se va edifica un sistem al fiarei, îndreptat spre căsăpirea oamenilor. Faptul că pe pereţii acestei încăperi erau reprezentaţi balauri (adică fiare, monştri) se află în corelaţie directă cu „fiarele” din Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul (vezi Apocalipsa 13, 1-11; 17,8 ş.a.m.d.). Toate aceste fiare (reprezentate pe pereţi), mai mici şi mai mari, în esenţă sunt componente ale sistemului unic totalitar al „fiarei”, al acestui angrenaj ucigaş de oameni -„Noua Ordine Mondială”. Atingerea de oricare din părţile componente (de pildă acceptarea din partea acestui sistem, adică de la „fiară”, a numărului de identificare [CNP] – numărul numelui fiarei din Apocalipsa 13,17, sau a noilor documente electronice) înseamnă pentru om participarea la acest sistem, de fapt coparticiparea la moartea fizică şi spirituală a milioane şi miliarde de oameni.

5. Ce simbolizează broasca ţestoasă? Este o imagine ce semnifică instalarea treptată a sistemului care, tot aşa ca o ţestoasă uriaşă, se îndreaptă asupra locuitorilor planetei. Tot astfel în Apocalipsa vedem ieşind din mare „fiara” căreia i se vor închina toţi cei care locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în Cartea vieţii, a Mielului (Apoc. 13,8). Numeroşi tâlcuitori ai Apocalipsei sub chipul „fiarei din mare” subînţeleg tocmai sistemul autorităţilor luptătoare-de-Dumnezeu.

6. Acest sistem îl atacă pe om drept în cap, ceea ce arată că angrenajul distrugător este îndreptat înainte de toate spre anihilarea personalităţii umane, cu alte cuvinte este un sistem de depersonalizare a omului. La om personalitatea (duhul) este esenţială, este chipul lui Dumnezeu în el, în principiu este omul însuşi. Dacă omul încetează de a vieţui ca o personalitate duhovnicească, asemănătoare lui Dumnezeu, atunci din punct de vedere duhovnicesc el se transformă într-un cadavru. Distrugerea a însăşi naturii umane zidite de Dumnezeu, adică a transformării omului într-o bestie, a sălbăticirii lui spirituale – iată scopul mistic primordial al acestui sistem antihristic.

7. Faptul că Anna a ieşit din edificiul cu cele trei încăperi se potriveşte cuvintelor Mântuitorului din Apocalipsa despre cum ar trebui creştinii vremurilor din urmă să se raporteze la ceea ce le propune cultura modernă ultimilor creştini care se află în noul Babilon desfrânat (societatea modernă civilizată) – „curva cea mare”, „şezând pre o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne” (Apoc. 17,3). Domnul le porunceşte: „Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nedreptăţile ei” (Apoc. 18,4-5). Şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar. Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla cu ei şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi; şi Eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul (II Cor. 6, 14-18).

+ + +

Vedenia acestei roabe a lui Dumnezeu seamănă cu una din vedeniile proorocului Iezechiel: „Şi mi-a zis Domnul: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici”. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de-ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur” (Iez.8, 9-10). Din specia târâtoarelor (a reptilelor) fac parte şi animalele ca şerpii, şopârlele, varanii, ţestoasele, crocodilii, cât şi animalele antedeluviene [de dinainte de potop] ca dinozaurii, pterodactilii ş.a. Iată cum tâlcuieşte Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul vedenia lui Iezechiel în una din predicile sale: „… pe când şedeam eu în casa mea şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna Domnului Dumnezeu. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă de la brâul lui în jos era foc, iar de la brâul lui în sus era o strălucire, ca de metal în văpaie. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la intrarea porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei care stârneşte gelozia. Şi iată acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia pe care o văzusem eu în câmp. Atunci mi-a zis Domnul: „Fiul omului, ridică-ţi ochii spre miazănoapte!” Şi mi-am ridicat ochii spre miazănoapte şi iată acel idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la intrare. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu ce urâciuni mari face casa lui Israel aici, ca să Mă îndepărtez de locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te şi urâciuni şi mai mari vei vedea!” Apoi m-a dus pe poartă în curte şi privind, am văzut o spărtură în perete. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul omului, sapă în perete!” Şi am săpat în perete şi iată am dat de un fel de uşă. Şi mi-a zis Domnul: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici”. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de-ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur. Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de tămâie se ridica în sus” (Iez. 8, 1-11).” Ce înseamnă aceasta? Oare aşa s-a întâmplat în realitate? – întreabă Sfântul Ierarh Teofan şi tot el răspunde: „Nu. Prin acestea toate sunt preînchipuite gândurile fiecăruia pe paturile lor spunându-şi: nu vede Domnului. Prin fiare se preînchipuiau patimile de care erau pline inimile lor, iar prin tămâiere, robia lor faţă de aceste patimi.” (din cartea Viaţa lăuntrică. Cuvintele episcopului Teofan. Ed. Mănăstirii Russikon, Muntele Athos, 1893).

Interesant că această vedenie i-a fost arătată proorocului Iezechiel înainte de cucerirea Ierusalimului de către hoardele haldeilor. Atunci au fost ucişi mulţi bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar nu s-au atins de nici un om, care avea pe frunte semnul crucii “X”! (9,6), tot astfel şi, în timpurile noaste dinaintea sfârşitului, „pecetea Dumnezeului Celui viu” va fi pusă pe fruntea acelor creştini care suferă şi se tânguiesc din pricina acestei lumi apostate, se întristează de lepădarea de credinţă din zilele noastre, fără să se atingă de „urâciunile cele dezgustătoare”, şi nici de semnul fiarei cel potrivnic (numărul numelui fiarei). Tocmai pe aceşti creştini, potrivit Apocalipsei (7,2-3; 9,4) Domnul îi va feri de grozavele încercări fizice şi duhovniceşti care se vor abate asupra omenirii.

Într-adevăr, ca să înţelegem esenţa acestui fenomen – a atribuirii codurilor numerice personale – trebuie să-1 cercetăm în contextul edificării în prezent a sistemului global – împărăţia „fiarei”. Tocmai în contextul construirii „Noii Ordini Mondiale”, multe dintre evenimentele şi fenomenele vieţii actuale care la prima vedere par haotice şi absurde, dintr-o dată capătă o „logică”. Astfel de fenomene ca propagarea ideologiei societăţii de consum şi a „culturii de masă” primitive, a reclamei, a muzicii rock şi pop, a distrugerii familiei (prin planningul familial), a cultului plăcerilor şi distracţiilor dobitoceşti, a propagandei curviei, avorturilor, contracepţiei, sodomiei şi altor spurcăciuni, propaganda făţişă sau în ascuns a drogurilor şi a satanismului, programele de „educaţie” sexuală în şcoli, vaccinările în masă, medicamentele „miraculoase” cu efectele lor colaterale, alimentele modificate genetic, alimentele conţinând elemente cancerigene, E-urile chimice şi biologice, donarea, terapia fetală (întrebuinţarea organelor fetuşilor în producţia farmaceutică), tehnologia de însămânţare artificială, propagarea realităţii virtuale, a jocurilor pe calculator care distrug psihicul şi sănătatea, dereglarea conştiinţei socio-umane prin intermediul mass-mediei, inclusiv acţiunea psihotronică asupra omului, codificarea depersonalizată şi introducerea celor mai noi biotehnologii în scopul identificării omului (biocipul), înscenarea de conflicte armate, de crize şi războaie, inocularea în conştiinţa maselor a mitului „terorismului internaţional”, armele geofizice (cu plasmă) şi, în sfârşit, concentrarea puterii mondiale în mâinile unei elite paramasonice de aceeaşi etnie (evreiască).

din publicaţia Usman Pravoslavnaya, nr. 4, 2005

Advertisements

Sa invatam concepte: jurisdictia!

jurisdicți(un)e f. 1. puterea judecătorului; 2. resortul sau întinderea de loc în care judecătorul are puterea de a judeca; Se refera la sfera imaginara care de multe ori coiincide cu limitele geografice ale unui judet, regiuni sau stat.

Inaintea formarii societatiilor politice numite-STAT, pamantul se afla sub jurisdictia divina, numita de catre Hobbes si starea de natura.  In starea de natură (natural condition of manking) indivizii poseda  ceea ce Hobbes numeşte „dreptul natural”, adică „libertatea fiecărui om de a-şi folosi puterea după propria voinţă, pentru conservarea naturii sale, adică, altfel spus, a propriei vieţi, şi, în consecinţă, de a face orice lucru care, conform judecăţii şi raţiunii sale, va considera că este cel mai potrivit mijloc pentru aceasta.

Aderarea individului intr-o organizare socio-politica, implicit supunerea sub jurisdictia acesteia se produce printr-un act voluntar numit si CONTRACT SOCIAL. Dovada Contractului social, este insusi Certificatul de nastere prin care Individul-OM printr-un act VOLUNTAR adera la societatea-STAT de care este privit ca;” subiect de drept cu drepturi si obligatii“; adica devine PERSOANA FIZICA sub JURISDICTIA STATULUI si ale Organelor de competenta din structura acestuia…

Conceptul de jurisdictie are multiple acceptiuni, doua dintre acestea sunt relevante in procesul de infaptuire a justitiei si prezinta interes pentru studiul organizarii judiciare din orice stat democratic.Intr-o prima acceptiune , termenul de jurisdictie desemneaza „puterea de a decide asupra conflictelor ivite intre subiecte de drept-persoane fizice sau juridice-prin aplicarea legii”. Termenul provine din limba latina, de la jurisdictio, cuvint compus din jus (drept) si dicere -a spune, a pronunta, care inseamna a pronunta dreptul.

Intr-o a doua aceptiune, jurisdictia desemneaza totalitatea organelor prin care statul distribuie justitia. Constitutia si legea de organizare a sistemului judiciar se refera uneori la „instante” si „tribunale” tocmai in aceasta acceptiune. Acesta acceptiune a conceptului de jurisdictie prezinta interes teoretic si practic din punct de vedere al studiului organizarii sistemului judiciar


Definirea conceptului de „suveranitate individuala” Definitia suveranitatii. Componentele acesteia.

Definirea conceptului de „suveranitate individuala”
Definitia suveranitatii. Componentele acesteia.
Ce este de fapt suveranitatea? Suveranitatea, provenind din termenul francez „souveraineté”, se defineste drept:calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenta; putere suprema, auto-guvernare a propriilor actiuni, stapanire de sine, NEATARNARE – ar fi cuvantul nostru pur romanesc, care s-a folosit cu mult inainte de enuntarea teoriei suveranitatii in sec XVI de catre Jean Bodin.
Componentele acesteia:
In dreptul international clasic au fost stabilite patru caracteristici ale suveranitatii:
-indivizibilitatea-care se refera la faptul ca suveranitatea chiar si cea a individului uman, NU poate fi impartita sau fragmentata,(dar poate fi neexercitata prin neconstientizarea existentei acestei puteri) exercitarea acesteia fiind concentrata in mainile unui singur beneficiar-FIECARE OM IN PARTE!
-exclusivitatea-care presupune ca puterea de stapanire de sine, suverana prin natura sa, exclude posibilitatea de a exista alaturi de o alta putere in interiorul aceluiasi trup.( in afara de cazurilor posedarii, hipnozei, sau oriccarei forme de control, exploatare, sclavie…)
-inalienabilitatea-sau excluderea abandonului definitiv, cedarii sau transferului de atribute ale suveranitatii altor indivizi asemnea suverani. Suveranitatea exista in fiecare om, inzestrat de Dumnezeu cu aceasta. Acest drept este intrebuintat in raport cu cat este constientizat. (Dreptul e drept, chiar daca nimeni nu-l practica!)
-caracterul originar si plenar-care se refera la faptul ca suveranitatea prin natura sa apartine fiecarui om, nefiindu-i atribuita din exterior de catre al om sau entitate statala.  (Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii.” Declaratia de Independenta a SUA) Unde exista respect, suveranitatea individuala este simplu doar recunoscuta. Aceasta autoritate se exercita asupra tuturor raporturilor inter-umane in care se angajeaza omul.Suveranitatea fiind o caracteristică intrinsecă a fiecarui om.


Toti dumnezeii neamurilor sunt draci…


Creaza-ti propriul act de identitate legitim si legal… ACUM!


După 74 de ani, Partidul “Totul pentru Tara” revine în viata politica romaneasca

Revenirea în viața publică românească a Partidului “Totul pentru Țară” a fost anunțată sâmbătă 25.02.2o12, la București, în cadrul unei conferințe de presă.

Conducerea Partidului “Pentru Patrie” prin președintele Coriolan Baciu, președintele executiv Florin Dobrescu și fostul deținut politic dr. Constantin Iulian, unul din veteranii rezistenței anticomuniste, au anunțat cu acest prilej că, în baza hotărârii Congresului din 26.11.2o11, validată de Tribunalul București, organizația și-a recăpătat oficial titulatura istorică “Totul pentru Țară”, pe care autoritățile neocomuniste refuzaseră să o înregistreze oficial în 1993, la înființarea partidului.

Dl Coriolan Baciu, președintele Partidului “Totul pentru Țară”, a ținut să facă o scurtă retrospectivă istorică, arătînd că acest partid politic a fost înființat în 1935 de generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul și Corneliu Zelea Codreanu, situîndu-se pe locul 3 în alegerile parlamentare din anul 1937 și fiind dizolvat în 1938, odată cu suprimarea regimului de democrație parlamentară în România și instaurarea dictaturii regelui Carol II.

Coriolan Baciu a subliniat că deviza “Totul pentru Țară” aparține lui Barbu Catargiu, prim-ministru al României, om politic conservator, asasinat în 1862, fiind aleasă de generalul Cantacuzino-Grănicerul.

Președintele executiv Florin Dobrescu a arătat că, în 1993, Partidul “Totul pentru Țară” a fost reînființat de conducătorii Mișcării Legionare care supraviețuiseră cumplitei persecuții comuniste, în frunte cu comandantul legionar Nistor Chioreanu, dar autoritățile acelui moment au refuzat înregistrarea legală sub acest nume, ca urmare a persistenței mentalităților de tip totalitar-comunist, cu greu acceptîndu-se titulatura “Pentru Patrie”. Sub această denumire a activat timp de 19 ani, beneficiind de adeziunea unor personalități precum Ion Gavrilă Ogoranu, Ernest Maftei, prof. dr. Ion Brad ș.a., construindu-și exclusiv prin contribuțiile și munca voluntară a membrilor un sediu propriu în București.

S-a subliniat că este vorba de un partid istoric, naționalist, și s-a apreciat că obținerea oficială a acestei titulaturi reprezintă un indicator al procesului de normalizare și detașare de racilele totalitare a instituțiilor statului român.

Coriolan Baciu a arătat că, deși este un partid istoric, Partidul “Totul pentru Țară” (“Pentru Patrie”) este bine ancorat în realitățile social-politice ale României de azi.

Acest partid se află într-un proces intens de dezvoltare teritorială și de întinerire a cadrelor de conducere, urmînd să se prezinte în alegerile locale din acest an cu un program naționalist, constructiv, fundamentat, printre altele, pe soluții de însănătoșire morală a vieții sociale, măsuri de reformare a cadrului legislativ al statului roman, de sprijinire a unor domenii precum sănătatea și educația, și în mod special promovarea unei politici nataliste, de sprijinire a familiei și sporire a natalității, inclusiv prin interzicerea legală a avortului.

Dl dr. ing. Constantin Iulian, fost luptător în Rezistența anticomunistă și deținut politic timp de 12 ani, președinte al PPP între 1995 și 2005, a prezentat asistenței condițiile deosebit de grele în care s-a reînființat în 1993 acest partid, tenacitatea și sacrificiile făcute de militanții săi pentru supraviețuirea și dezvoltarea organizației în ultimii 19 ani.

Dl. Constantin Iulian a arătat că printre obiectivele principale ale Partidului “Totul pentru Țară” se află demersurile în vederea demarării unor anchete penale în cazuri precum: crimele regimului comunist, crimele din decembrie 1989 și iunie 1990, dar și privatizările frauduloase din ultimii 20 de ani.

D-sa a subliniat importanța aparte pe care o are, în preocupările acestui partid, permanenta educație pe coordonatele creștine și naționale, în rândurile membrilor săi. Biroul de presă al Partidului “Totul pentru Țară” (“Pentru Patrie”)


Ucraina – Reportaj-Romani (Volohi), care n-au auzit de Romania.